DECIZIE nr. 1.283 din 25 noiembrie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 71 alin. 3 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorMihaela Ionescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 71 alin. 3 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, excepţie ridicată de Dan Grigore în Dosarul nr. 40.024/3/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a civilă.La apelul nominal, răspunde autorul excepţiei personal şi asistat de către avocatul Cătălin Georgescu, cu delegaţie la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra cauzei. În acest sens, arată că autorul excepţiei a comunicat o adresă prin care solicită Curţii Constituţionale să ia în considerare, la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, atât prevederile Legii nr. 214/2008 pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 729 din 28 octombrie 2008, care intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării, respectiv la data de 27 noiembrie 2008, cât şi dispoziţiile Directivei 2004/48/CE a Parlamentului European şi Consiliului privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală.Cauza este în stare de judecată.Apărătorul autorului excepţiei invocă, în completarea notelor scrise depuse la dosar în susţinerea criticilor de neconstituţionalitate, principiul aplicării directe a dreptului comunitar, principiul egalităţii de tratament, al siguranţei juridice şi protecţiei legitime şi principiul proporţionalităţii, acest din urmă principiu fiind calificat de către acesta ca fiind principiu al dreptului comunitar şi constituţional, deopotrivă. Subliniază faptul că textul de lege criticat este contrar principiului proporţionalităţii, consacrat constituţional în art. 53 alin. (2) din Legea fundamentală, şi solicită Curţii Constituţionale să se pronunţe asupra acestui aspect, arătând că, prin aceasta, Curtea nu se transformă în legislator pozitiv. Totodată, susţine aplicarea cu prioritate a prevederilor din dreptul comunitar în materie, în temeiul principiului aplicării directe a acestuia, considerând că acest principiu este opozabil deopotrivă atât judecătorului de drept comun, cât şi judecătorului constituţional, având în vedere dispoziţiile constituţionale ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului. De asemenea, invocă încălcarea dispoziţiilor Directivei 2004/48/CE a Parlamentului European şi Consiliului privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, care, în art. 1, prevede domeniul de reglementare, respectiv măsurile, procedurile şi mijloacele de reparaţie necesare pentru a asigura respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, iar în art. 3 stabileşte obligaţia statelor membre de a reglementa măsuri, proceduri şi mijloace de reparaţie corecte şi echitabile, care să nu fie complicate în mod inutil sau costisitoare, ori să presupună termene nerezonabile sau să atragă întârzieri nejustificate, pentru a asigura respectarea drepturilor de proprietate intelectuală. În acelaşi mod, invocă şi prevederile Legii nr. 214/2008 pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 729 din 28 octombrie 2008, care intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării, respectiv la data de 27 noiembrie 2008, şi arată că acest act normativ reglementează în mod echitabil şi adecvat măsuri de respectare a drepturilor de proprietate intelectuală. Susţine că, de vreme ce actul normativ menţionat intră în vigoare la o dată ulterioară pronunţării deciziei Curţii în prezenta speţă, subzistă contrarietatea textului de lege criticat în raport cu principiul proporţionalităţii. Totodată, invocă practica instanţelor judecătoreşti, inclusiv a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit căreia acţiunea privind drepturile băneşti cuvenite inventatorilor pentru invenţiile brevetate, aplicate, parţial recompensate sau nerecompensate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 64/1991, trebuie introdusă în termen de 3 ani de la intrarea în vigoare a legii, în caz contrar operând prescripţia dreptului material la acţiune. Din această perspectivă, arată că critica de neconstituţionalitate priveşte atât o problemă de aplicare a legii, cât şi o problemă de inechitate şi neconstituţionalitate a acesteia.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile de lege criticate trebuie analizate raportat la dispoziţiile Constituţiei, iar nu raportat la dispoziţiile unei legi care urmează să între în vigoare. Totodată, precizează că principiile invocate de către autor, respectiv principiul aplicării directe a normelor comunitare, se adresează instanţelor judecătoreşti, iar nu instanţei de contencios constituţional. Cu privire la critica de neconstituţionalitate privind încălcarea dispoziţiilor art. 16, 20, 44 şi 53 din Legea fundamentală, consideră că aceasta este neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 14 februarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 40.024/3/2006, Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 71 alin. 3 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie. Excepţia a fost ridicată de Dan Grigore într-o cauză civilă având ca obiect un brevet de invenţie.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia consideră că textul de lege criticat este contrar dispoziţiilor constituţionale invocate, întrucât acesta "nu instituie proceduri şi garanţii adecvate care să recunoască, să garanteze şi să protejeze dreptul de proprietate intelectuală, inclusiv drepturile inventatorilor, născute în temeiul Legii nr. 62/1974„. Susţine că se creează o discriminare faţă de inventatorii ale căror drepturi rezultă din invenţiile brevetate potrivit Legii nr. 64/1991 şi „care se bucură de recunoaşterea drepturilor lor pe toată durata de protecţie acordată prin brevet”.Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere arată că, potrivit reglementării criticate, este recunoscută creanţa pe care o are inventatorul nerecompensat sau parţial recompensat. Ca atare, posibilitatea negocierii acestei creanţe, pornindu-se de la drepturile cuvenite potrivit legislaţiei anterioare, nu are caracter discriminatoriu. Totodată, apreciază că motivul de neconstituţionalitate invocat nu priveşte textul de lege ca atare, ci interpretarea şi aplicarea dată acestuia, chestiune care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excedează competenţei instanţei de contencios constituţional.Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 71 alin. 3 din Legea nr. 64/1991 sunt constituţionale, nefiind contrare dispoziţiilor constituţionale invocate.Totodată, apreciază că motivele invocate privesc, în esenţă, modul de interpretare şi de aplicare a legii de către instanţele de judecată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi ale Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 71 alin. 3 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 8 august 2007, având următorul conţinut: „Drepturile băneşti cuvenite inventatorilor pentru invenţiile brevetate, aplicate, parţial recompensate sau nerecompensate până la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor negocia între inventator şi unitatea care a aplicat invenţia. În aceste cazuri, negocierea va începe de la drepturile băneşti maxime cuvenite inventatorului, prevăzute în legea aplicabilă la data înregistrării cererii de brevet. În cazul neînţelegerii între părţi, drepturile băneşti se vor stabili potrivit prevederilor art. 63.”Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, ale art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 relative la accesul liber la justiţie, ale art. 44 alin. (1) privind garantarea dreptului de proprietate şi ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Totodată, consideră că textul de lege criticat contravine şi dispoziţiilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că textul de lege criticat se referă la drepturile patrimoniale ale inventatorilor, parţial recompensate sau nerecompensate până la data intrării în vigoarea a Legii nr. 64/1991, pentru invenţiile brevetate sub vechea reglementare, aplicate de către titular, şi care urmează a se stabili prin negociere între inventator şi unitatea care a aplicat invenţia.Analizând motivele de neconstituţionalitate potrivit cărora textul de lege criticat "nu instituie proceduri şi garanţii adecvate care să recunoască, să garanteze şi să protejeze dreptul de proprietate intelectuală, inclusiv drepturile inventatorilor, născute în temeiul Legii nr. 62/1974„, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate.Astfel, Curtea observă că textul de lege criticat are drept scop tocmai recompensarea integrală a inventatorilor pentru invenţiile create şi realizate în condiţiile legislaţiei anterioare, preluate prin efectul cesiunii legale de către unităţile economice la care îşi desfăşurau activitatea şi care au fost parţial recompensate sau chiar nerecompensate până la data intrării în vigoarea a Legii nr. 64/1991. Se prevede, astfel, că „drepturile băneşti cuvenite inventatorilor” urmează a se stabili între inventator şi unitatea care a aplicat invenţia – titulara brevetului – prin negociere, care va începe de la drepturile băneşti maxime cuvenite inventatorului, prevăzute în legea aplicabilă la data înregistrării cererii de brevet, respectiv Legea nr. 62/1974. Potrivit acestui din urmă act normativ, „autorii invenţiilor” aplicate în economia naţională erau recompensaţi material „în funcţie de avantajele economice şi sociale postcalculate”, recompensa bănească anuală putându-se stabili „până la nivelul de trei ori retribuţia tarifară lunară a funcţiei de cercetător ştiinţific principal din ramura respectivă”, iar plata ei se făcea numai pe perioada în care invenţia se aplică efectiv. O prevedere similară se regăseşte şi în art. 36 din Legea nr. 64/1991, potrivit căreia „drepturile patrimoniale se stabilesc în funcţie de efectele economice şi/sau sociale rezultate din exploatarea brevetului sau în funcţie de aportul economic al invenţiei” pentru perioada de exploatare a acesteia.Având în vedere toate acestea, Curtea reţine că prevederile criticate dau expresie tocmai principiului constituţional al garantării dreptului de proprietate, prin ocrotirea drepturilor patrimoniale ale inventatorilor, "autori ai invenţiilor" brevetate şi aplicate sub imperiul Legii nr. 62/1974.Referitor la susţinerea autorului excepţiei, în sensul că prevederile criticate sunt contrare regulii proporţionalităţii, consacrată de dispoziţiile art. 53 alin. (2) din Constituţie, Curtea observă că verificarea proporţionalităţii aparţine competenţei sale de control atâta timp cât restrângerea are ca obiect exerciţiul unor drepturi sau libertăţi cetăţeneşti, restrângere neconstatată în prezenta cauză. Principiul proporţionalităţii, potrivit dispoziţiilor constituţionale menţionate, are următorul conţinut: "Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii". Or, textul de lege criticat nu dispune restrângerea exerciţiului unor drepturi fundamentale ale cetăţeanului, ci recompensarea integrală a inventatorilor pentru invenţiile create şi realizate în condiţiile legislaţiei anterioare, preluate prin efectul cesiunii legale de către unităţile economice la care îşi desfăşurau activitatea şi care au fost parţial recompensate sau chiar nerecompensate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 64/1991.Totodată, Curtea constată că această soluţie a legiuitorului nu contravine principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, dat fiind că reglementarea criticată se aplică în mod egal tuturor persoanelor vizate de norma legală, fără nicio discriminare pe criterii arbitrare. Curtea Constituţională a stabilit în jurisprudenţa sa, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauza Marckx împotriva Belgiei, 1979), că violarea principiului egalităţii şi nediscriminării există atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă. Textul de lege criticat nu face decât să recunoască creanţa inventatorului nerecompensat sau parţial recompensat, creanţă născută sub imperiul reglementării anterioare, iar cerinţa reevaluării creanţei prin negociere este cu totul justificată pentru a respecta principiul egalităţii între inventatori, altminteri s-ar crea o diferenţă nejustificată între aceştia, cu caracter discriminatoriu faţă de inventatorii nerecompensaţi, contrar principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, instituit de art. 16 alin. (1) din Constituţie.Cât priveşte invocarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi a prevederilor art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil, din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea reţine că nici acestea nu pot fi primite. Textul de lege criticat, în teza finală, prevede expres faptul că, în cazul neînţelegerii între părţi în cadrul negocierilor, drepturile băneşti se vor stabili potrivit prevederilor art. 63 din Legea nr. 64/1991, respectiv de către instanţele judecătoreşti competente, în cadrul procesului părţile beneficiind de toate garanţiile unui proces echitabil.În fine, Curtea constată că invocarea unor dispoziţii dintr-un act normativ care nu a intrat, încă, în vigoare nu poate fi primită, deoarece controlul constituţionalităţii prevederilor legale are loc numai prin raportare la norme constituţionale sau cuprinse în convenţii şi tratate la care România este parte, şi nu la alte dispoziţii sau acte normative din legislaţia internă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 71 alin. 3 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, excepţie ridicată de Dan Grigore în Dosarul nr. 40.024/3/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Ionescu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește