DECIZIE nr. 1.280 din 29 septembrie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 457 alin. 2 teza a doua din Codul de procedură civilă



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAndreea Costin – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 457 alin. 2 teza a doua din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Municipiul Piatra-Neamţ, prin primar, în Dosarul nr. 3.101/103/2010 al Tribunalului Neamţ – Secţia comercială şi de contencios administrativ, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.420D/2010.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Societatea Comercială E.ON Energie România – S.A. din Târgu Mureş a depus la dosar înscrisuri prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată şi precizează că denumirea societăţii s-a schimbat din Societatea Comercială E.ON Gaz România – S.A. în Societatea Comercială E.ON Energie România – S.A., potrivit noului certificat de înregistrare ataşat, în copie, înscrisurilor depuse.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Decizia civilă nr. 209/RCOM din 7 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 3.101/103/2010, Tribunalul Neamţ – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 457 alin. 2 teza a doua din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Municipiul Piatra-Neamţ, prin primar, într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei încheieri privind contestaţie la executare şi suspendare executare silită.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât, pentru a răspunde exigenţelor constituţionale, ar trebui eliminată din textul criticat sintagma "inclusiv pe perioada suspendării executării silite prin poprire", sintagmă introdusă prin Legea nr. 459/2006.Tribunalul Neamţ – Secţia comercială şi de contencios administrativ consideră că prevederile legale criticate sunt constituţionale.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Avocatul Poporului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 457 alin. 2 teza a doua din Codul de procedură civilă, text de lege care are următorul cuprins: "[…] Din momentul indisponibilizării şi până la achitarea integrală a obligaţiilor prevăzute în titlul executoriu, inclusiv pe perioada suspendării executării silite prin poprire, terţul poprit nu va face nicio altă plată sau altă operaţiune care ar putea diminua suma indisponibilizată, dacă legea nu prevede altfel."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 alin. (1) şi (2) privind dreptul de proprietate privată şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi din Constituţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textul criticat reglementează poprirea ca formă de executare silită mobiliară, în condiţiile în care terţul poprit este reprezentat de o instituţie bancară. Este evident faptul că această modalitate de recuperare a creanţelor în cazul în care a fost dispusă asupra conturilor bancare ale debitorului poprit prezintă unele particularităţi, fără însă a putea fi constatată o încălcare a prevederilor din Legea fundamentală invocate de către autorul excepţiei.Referitor la dispoziţiile legale criticate, Curtea s-a mai pronunţat şi a reţinut, prin Decizia nr. 336 din 16 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 922 din 11 octombrie 2004, că poprirea se realizează prin intermediul unei proceduri suple şi rapide în vederea recuperării creditului, dispoziţiile criticate având ca finalitate tocmai asigurarea celerităţii executării prestaţiei la care debitorul este obligat printr-un titlu executoriu. În considerarea acestor raţiuni şi pentru prevenirea unor eventuale abuzuri din partea debitorilor rău-platnici, în sensul tergiversării executării obligaţiilor ce le incumbă, legiuitorul a prevăzut în mod expres înfiinţarea popririi, fără obligaţia somării prealabile a debitorului.De asemenea, Curtea constată că prin Decizia nr. 9 din 18 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 115 din 4 februarie 2005, a statuat că din interpretarea dispoziţiilor art. 457 alin. 2 din Codul de procedură civilă rezultă că în cazul debitorului titular de conturi bancare, la cererea creditorului, poprirea se înfiinţează asupra sumelor existente şi viitoare, acestea fiind indisponibilizate numai în limita necesară realizării creanţei. Prin această măsură este anihilată reaua-credinţă a debitorului care refuză să execute voluntar o obligaţie certă, lichidă şi exigibilă ce constituie titlu executoriu.Referitor la susţinerea potrivit căreia pe perioada suspendării executării silite nu încetează şi măsura popririi, Curtea constată că raţiunea introducerii acestei sintagme, astfel cum rezultă şi din expunerea de motive a Legii nr. 459/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, este aceea de a fluidiza raporturile juridice născute între creditor, debitor şi terţul poprit. De asemenea, Curtea reţine că textul precizează in terminis că indisponibilizarea sumelor existente la data sesizării băncii şi până la achitarea integrală a obligaţiilor este extinsă şi pe perioada suspendării executării silite prin poprire, tocmai pentru a nu zădărnici recuperarea sumelor aferente titlului executoriu. Acestea vor fi doar indisponibilizate pe perioada suspendării executării silite.Poprirea pe conturi este un act de executare efectuat în cadrul executării silite, care poate fi desfiinţat doar de instanţă prin contestaţia le executare. Suspendarea executării are ca efect neefectuarea pe viitor, pe o perioadă de timp determinată, a altor acte de executare, respectiv distribuirea sumelor indisponibilizate. În situaţia în care executarea silită se face prin poprire, sumele aflate în conturile bancare rămân indisponibilizate, ele nefiind distribuite creditorilor pe perioada suspendării executării.În final, Curtea observă că, pe de o parte, dispoziţiile art. 11 şi art. 20 din Constituţie nu au relevanţă în cauza de faţă, deoarece nu se constată nicio neconcordanţă între pactele şi tratatele la care România este parte (Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, invocate de autorul excepţiei) şi legile interne, iar pe de altă parte, dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală nu au incidenţă în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 457 alin. 2 teza a doua din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Municipiul Piatra-Neamţ, prin primar, în Dosarul nr. 3.101/103/2010 al Tribunalului Neamţ – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 septembrie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Andreea Costin–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește