DECIZIE nr. 1.278 din 29 septembrie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 460 alin. 1 din Codul de procedură civilă



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAndreea Costin – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 460 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Primăria Comunei Bradu în Dosarul nr. 12.990/280/2009 al Tribunalului Argeş – Secţia civilă, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.307D/2010.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, făcând trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 4 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 12.990/280/2009, Tribunalul Argeş – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 460 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Primăria Comunei Bradu într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei sentinţe civile prin care a fost validată poprirea.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât creditorul se poate îndrepta direct împotriva terţului poprit în scopul valorificării creanţei, fiind astfel încălcat dreptul la un proces echitabil, deoarece actul juridic în baza căruia terţul poprit îi datorează debitorului o sumă de bani nu poate avea efecte decât între părţile sale, conform principiului relativităţii. De asemenea, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate arată că prin textul legal criticat se dă posibilitatea executorului judecătoresc de a sesiza instanţa, care nu este în niciun fel parte a raportului juridic dintre debitor şi terţul poprit, fiind doar o autoritate a statului învestită cu punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti ori a altor titluri executorii, fiind astfel încălcat principiul disponibilităţii din dreptul civil şi, implicit, dreptul la un proces echitabil.Tribunalul Argeş – Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale invocate nu aduc nicio atingere dreptului la un proces echitabil al debitorului, care beneficiază de aceleaşi drepturi şi garanţii procesuale ca şi celelalte părţi implicate în această procedură.Nici critica privind încălcarea liberului acces la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil, formulată din perspectiva pretinsei nerespectări a principiului disponibilităţii, nu poate fi reţinută, întrucât, potrivit art. 49 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, „Executarea silită şi celelalte acte care sunt de competenţa executorului judecătoresc se îndeplinesc la cerere, dacă legea nu dispune altfel.”Cât despre încălcarea principiului relativităţii, instanţa apreciază că, în primul rând, situaţia premisă, şi anume raporturile juridice obligaţionale stabilite prin titluri executorii, sentinţe judecătoreşti definitive şi irevocabile, raporturi care nu pot fi schimbate prin voinţa părţilor, nu este similară cu cea emanând din acte juridice care reprezintă voinţa exclusivă a părţilor contractante atât din punctul de vedere al naşterii lor, cât şi al desfiinţării lor. În plus, instituţia validării popririi poate fi asimilată excepţiilor de la principiul invocat, cel al relativităţii, prin unirea a două raporturi juridice succesive, mediate, într-unul singur, direct, venindu-se astfel în întâmpinarea creditorului.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 460 alin. 1 din Codul de procedură civilă, text de lege care are următorul cuprins: "Dacă terţul poprit nu-şi mai îndeplineşte obligaţiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terţul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanţa de executare, în vederea validării popririi."În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului din Constituţie, raportat la art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate, reţinând în acest sens, prin Decizia nr. 1.164 din 17 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 731 din 28 octombrie 2009, că acestea nu aduc nicio atingere dreptului la un proces echitabil al debitorului, care beneficiază de aceleaşi drepturi şi garanţii procesuale ca şi celelalte părţi implicate în această procedură. Astfel, potrivit art. 460 alin. 2 din Codul de procedură civilă, instanţa de executare sesizată cu cererea de validare a popririi „va cita creditorul urmăritor, debitorul şi terţul poprit şi […] va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terţul poprit să plătească creditorului, în limita creanţei, suma datorată debitorului […]”. Ca urmare, numai în contradictoriu cu aceştia (creditorul urmăritor, debitorul şi terţul poprit), ca părţi ale raportului juridic dedus judecăţii, se analizează dacă terţul poprit datorează debitorului sume de bani, cu respectarea pentru toate părţile a garanţiilor care caracterizează dreptul la un proces echitabil.Curtea a reţinut că este neîntemeiată şi critica privind încălcarea liberului acces la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil, formulată din perspectiva pretinsei nerespectări a principiului disponibilităţii, întrucât, potrivit art. 49 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 10 noiembrie 2000, „Executarea silită şi celelalte acte care sunt de competenţa executorului judecătoresc se îndeplinesc la cerere, dacă legea nu dispune altfel”.Pentru aceleaşi motive arătate mai sus, Curtea a reţinut că nu sunt încălcate nici prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţată de Curte prin decizia menţionată, precum şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 460 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Primăria Comunei Bradu în Dosarul nr. 12.990/280/2009 al Tribunalului Argeş – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 septembrie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Andreea Costin–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește