DECIZIE nr. 1.271 din 12 octombrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistent-şefCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Adrian Gorgăneanu, Gabriel Gorgăneanu Meteşan şi Margareta Gorgăneanu în Dosarul nr. 826/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.La apelul nominal se prezintă apărătorul autorilor excepţiei, avocatul Andrei Tudor Dumitrescu, şi partea Maria Popescu, reprezentată de avocatul Mihail Cristian Furtună, lipsind părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Apărătorul autorilor excepţiei solicită admiterea criticii de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile legale criticate lasă la aprecierea subiectivă a instanţei motivele contestaţiei în anulare, împrejurare ce lipseşte de conţinut dreptul la apărare al părţilor, prin menţinerea unei hotărâri judecătoreşti pronunţate de o instanţă necompetentă.Avocatul Mariei Popescu consideră neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate şi apreciază că folosirea căilor extraordinare de atac trebuie să se realizeze numai în anumite condiţii, cu respectarea principiului subsidiarităţii, şi anume după epuizarea căilor ordinare de atac, şi a principiului stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată şi susţine menţinerea practicii instanţei de contencios constituţional.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 15 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 826/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Adrian Gorgăneanu, Gabriel Gorgăneanu Meteşan şi Margareta Gorgăneanu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile legale criticate limitează liberul acces la justiţie al titularului unei contestaţii în anulare, în ipoteza în care motivul contestaţiei ar fi putut fi invocat pe calea apelului sau recursului, fără a considera că partea care invocă motivul de anulare poate să nu fi avut interesul exercitării căii ordinare de atac.Pe de altă parte, dispoziţiile art. 317 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale deoarece problema competenţei reprezintă un incident de ordine publică, de interes general, sens în care aceasta poate fi invocată oricând în cursul judecăţii, indiferent de gradul de jurisdicţie, inclusiv din oficiu de către instanţa de judecată.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 317 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă, text de lege care are următorul conţinut: "Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: […]."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la liberul acces la justiţie, precum şi prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 317 din Codul de procedură civilă s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 1.452 din 5 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 16 decembrie 2009. Cu acel prilej Curtea a statuat că prevederile criticate nu au în vedere hotărârile judecătoreşti susceptibile de a fi atacate pe căile ordinare de atac, care oferă părţilor cadrul procesual adecvat în care să îşi poată exercita, cu diligenţă, drepturile procesuale de pe poziţii de egalitate, ci se referă la hotărârile irevocabile, împotriva cărora mai pot fi exercitate doar căile extraordinare de atac, aşa cum este cazul contestaţiei în anulare. Legiuitorul a prevăzut cazurile în care poate fi atacată o hotărâre irevocabilă pe calea contestaţiei în anulare, tocmai pentru a garanta echitatea actului de justiţie şi pentru a-l pune pe justiţiabilul care nu a putut invoca, din motive, desigur, neimputabile lui, nelegalitatea citării într-o situaţie egală cu cel care a invocat aceste motive în apel sau în recurs, cu intenţia de a crea un tratament juridic egal între aceştia.De asemenea, Curtea a mai reţinut că, odată invocate pe calea apelului sau a recursului, aceste motive urmează a fi cenzurate de către instanţă, care se va pronunţa asupra lor, astfel încât nepronunţarea asupra acestor motive în faza recursului dă posibilitatea părţii interesate să le invoce în cadrul contestaţiei în anulare, potrivit art. 317 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Din moment ce partea a putut invoca aceste motive pe calea apelului sau a recursului, ar fi de prisos să i se mai acorde încă o dată această posibilitate pe calea contestaţiei în anulare.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Adrian Gorgăneanu, Gabriel Gorgăneanu Meteşan şi Margareta Gorgăneanu în Dosarul nr. 826/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 octombrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent-şef,Mihaela Senia Costinescu___________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește