DECIZIE nr. 1.270 din 8 octombrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 154/2007 pentru prorogarea termenului prevăzut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, precum şi a dispoziţiilor art. 94, art. 96 şi art. 98 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistent-şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 154/2007 pentru prorogarea termenului prevăzut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, precum şi a dispoziţiilor art. 94, art. 96 şi art. 98 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Ilie Gheorghe Vasile Cornel în Dosarul nr. 2.082/303/2008 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a civilă.La apelul nominal este prezent autorul excepţiei, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Având cuvântul, autorul excepţiei invocă "incompatibilitatea reprezentantului Ministerului Public de a pune concluzii", precizând totodată că toţi procurorii sunt incompatibili în prezenta cauză. Arată că s-ar încălca drepturile sale procesuale, deoarece "persoanele care sunt în duşmănie nu pot să pună concluzii."Reprezentantul Ministerului Public lasă la aprecierea Curţii cererea formulată de autorul excepţiei.Curtea, deliberând, respinge excepţia incompatibilităţii Ministerului Public invocată.Având cuvântul cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată, autorul acesteia solicită admiterea excepţiei, expunând, pe larg, considerentele expuse în faţa instanţei de judecată. Arată că este neconstituţional refuzul de a aplica legea şi de a înregistra şedinţele instanţelor de judecată. Cât priveşte dispoziţiile din Legea nr. 303/2004 criticate, arată că încalcă prevederile art. 15, art. 16 şi art. 20 din Constituţie, convenţiile de la Roma, Paris şi New York, Carta Europeană revizuită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată în ceea ce priveşte art. 94, art. 96 şi art. 98 din Legea nr. 303/2004 şi ca inadmisibilă în ceea ce priveşte Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 154/2007.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 17 octombrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 2.082/303/2008, Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 154/2007 pentru prorogarea termenului prevăzut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, precum şi a dispoziţiilor art. 94, art. 96 şi art. 98 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Ilie Gheorghe Vasile Cornel.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 94, art. 96 şi art. 98 din Legea nr. 303/2004 restrâng „dreptul la acţiune al justiţiabililor şi împiedică accesul liber la justiţie al acestora, în vederea recuperării prejudiciilor materiale şi morale de la judecătorii sau procurorii ce i-au prejudiciat”. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 154/2007, se formulează o serie de critici la adresa instanţei de judecată.Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că reglementarea unor modalităţi şi condiţii în care se angajează răspunderea statului pentru erorile judiciare săvârşite în procesele penale nu reprezintă o încălcare a accesului liber la justiţie şi nici a dreptului la un proces echitabil, ci o expresie a libertăţii legiuitorului de a reglementa cadrul exercitării acestui drept fundamental. În ceea ce priveşte criticile dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 154/2007, apreciază că „motivele formulate vizează extinderea sferei de aplicare a actului normativ, ceea ce nu se poate face pe calea excepţiei de neconstituţionalitate”.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că normele criticate sunt constituţionale, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 154/2007 pentru prorogarea termenului prevăzut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, precum şi ale art. 94, art. 96 şi art. 98 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.Articolul unic al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 154/2007 pentru prorogarea aplicării termenului prevăzut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 883 din 21 decembrie 2007, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 127/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 2 iunie 2008, are următorul cuprins: „Termenul prevăzut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, de la care se aplică dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la înregistrarea şedinţelor de judecată, se prorogă până la data de 1 ianuarie 2009.”Dispoziţiile art. 94, art. 96 şi art. 98 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, au următorul cuprins:– Art. 94: "Judecătorii şi procurorii răspund civil, disciplinar şi penal, în condiţiile legii.";– Art. 96: (1) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare.(2) Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea judecătorilor şi procurorilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă. … (3) Cazurile în care persoana vătămată are dreptul la repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârşite în procese penale sunt stabilite de Codul de procedură penală. … (4) Dreptul persoanei vătămate la repararea prejudiciilor materiale cauzate prin erorile judiciare săvârşite în alte procese decât cele penale nu se va putea exercita decât în cazul în care s-a stabilit, în prealabil, printr-o hotărâre definitivă, răspunderea penală sau disciplinară, după caz, a judecătorului sau procurorului pentru o faptă săvârşită în cursul judecăţii procesului şi dacă această faptă este de natură să determine o eroare judiciară. … (5) Nu este îndreptăţită la repararea pagubei persoana care, în cursul procesului, a contribuit în orice mod la săvârşirea erorii judiciare de către judecător sau procuror. … (6) Pentru repararea prejudiciului, persoana vătămată se poate îndrepta cu acţiune numai împotriva statului, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice. … (7) După ce prejudiciul a fost acoperit de stat în temeiul hotărârii irevocabile date cu respectarea prevederilor alin. (6), statul se poate îndrepta cu o acţiune în despăgubiri împotriva judecătorului sau procurorului care, cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, a săvârşit eroarea judiciară cauzatoare de prejudicii. … (8) Termenul de prescripţie a dreptului la acţiune în toate cazurile prevăzute de prezentul articol este de un an."; … – Art. 98: "(1) Judecătorii şi procurorii răspund disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu, precum şi pentru faptele care afectează prestigiul justiţiei.(2) Răspunderea disciplinară a judecătorilor şi procurorilor militari poate fi angajată numai potrivit dispoziţiilor prezentei legi." … Textele constituţionale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 1 alin. (5) privind supremaţia Constituţiei şi a legilor, art. 15 – Universalitatea, art. 16 – Egalitatea în drepturi, art. 21 – Accesul liber la justiţie, art. 50 – Protecţia persoanelor cu handicap, art. 51- Dreptul de petiţionare, art. 52 – Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi art. 53 – Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Se mai invocă încălcarea art. 6 şi 7 din Legea nr. 303/2004, „tratatele, convenţiile şi actele adiţionale la care România este parte, ratificate prin Legea nr. 30/1994„, Carta socială revizuită, adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996, ratificată prin Legea nr. 74/1999, „a art. 1 şi urm. din Carta drepturilor omului, a Acordului de la Paris din 1952, a Recomandării 21 a Consiliului Europei.”Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată următoarele:I. În ceea ce priveşte Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 154/2007, prin care s-a dispus prorogarea termenului prevăzut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente până la data de 1 ianuarie 2009, se constată că aceasta şi-a încetat aplicabilitatea. Astfel, termenul de intrare în vigoare a prevederilor art. 13 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară referitoare la înregistrarea şedinţelor de judecată a fost prorogat până la 1 ianuarie 2010, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 137/2008 pentru prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 745 din 4 noiembrie 2008. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, spre exemplu Decizia nr. 705 din 19 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 951 din 24 noiembrie 2006, şi Decizia nr. 335 din 3 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 15 mai 2007, încetarea aplicabilităţii unui act normativ atrage o soluţie de inadmisibilitate în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.II. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a mai examinat constituţionalitatea art. 94, art. 96 şi art. 98 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, în raport de aceleaşi texte din Legea fundamentală şi faţă de critici similare formulate de acelaşi autor al excepţiei, într-un alt dosar înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă. Cu acel prilej, Curtea a pronunţat Decizia nr. 1307 din 2 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 29 decembrie 2008, a cărei soluţie de respingere a excepţiei, precum şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauzăPentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 154/2007 pentru prorogarea termenului prevăzut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Ilie Gheorghe Vasile Cornel în Dosarul nr. 2.082/303/2008 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a civilă.2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 94, art. 96 şi art. 98 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 octombrie 2009.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent-şef,Marieta Safta––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește