DECIZIE nr. 1.269 din 25 noiembrie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/2007 pentru completarea Legii nr. 202/2006 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, precum şi pentru stabilirea unor măsuri de reorganizare instituţională



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorClaudia MargaretaKrupenschi – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/2007 pentru completarea Legii nr. 202/2006 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, precum şi pentru stabilirea unor măsuri de reorganizare instituţională, excepţie ridicată de Oficiul pentru Migraţia Forţei de Muncă în Dosarul nr. 3.774/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspunde partea Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, prin consilier juridic Florentina Manea, cu delegaţie depusă la dosar, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent informează Curtea că partea prezentă a depus la dosarul cauzei note prin care solicită şi argumentează soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului părţii Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, care susţine, pe scurt, argumentele expuse în notele scrise depuse anterior la dosar, menţinând solicitarea cu privire la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public arată că, pe parcursul derulării procesului în faţa instanţei de judecată, reclamantul-autor al excepţiei a depus o cerere de renunţare la judecată, de care instanţa a luat act, dar a dispus repunerea pe rol a cauzei şi trimiterea acesteia Curţii Constituţionale, pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate anterior ridicate. În consecinţă, apreciază că instanţa de contencios constituţional a fost nelegal sesizată, impunându-se respingerea ca inadmisibilă a excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 19 martie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 3.774/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/2007 pentru completarea Legii nr. 202/2006 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, precum şi pentru stabilirea unor măsuri de reorganizare instituţională.Excepţia a fost ridicată de Oficiul pentru Migraţia Forţei de Muncă într-o acţiune de contencios administrativ prin care a fost solicită constatarea nulităţii ordonanţei de urgenţă criticate, precum şi a unor acte administrative subsecvente, excepţia de neconstituţionalitate invocată făcând parte integrantă a contestaţiei.În motivarea excepţiei autorul acesteia arată, în esenţă, că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/2007 nu îndeplineşte cele trei condiţii care justifică, potrivit art. 115 alin. (4) din Constituţie, adoptarea unui astfel de act normativ, motivele invocate în preambulul său drept situaţii extraordinare reprezentând, în realitate, „fapte cu caracter extraordinar”, pentru a căror reglementare era suficientă emiterea unei hotărâri de Guvern. În plus, se susţine că reglementările actului normativ criticat afectează o instituţie fundamentală a statului român, în speţă Oficiul pentru Migraţia Forţei de Muncă, ceea ce contravine prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituţie. Se mai adaugă că, prin conţinutul său, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/2007 a instituit o serie de paralelisme, reglementări ale acesteia fiind deja cuprinse în conţinutul unor hotărâri de Guvern. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate intrinsecă, se arată că art. II din ordonanţă încalcă dreptul de a alege locul de muncă, prevăzut de art. 41 alin. (1) din Legea fundamentală, şi „se ignoră dreptul la informare şi de consultare a reprezentanţilor salariaţilor din cele două direcţii ale Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi ale Oficiului pentru Migraţia Forţei de Muncă, prevăzute în art. 41 alin. (2) din Constituţie în sintagma «alte situaţii specifice stabilite prin lege»”. De asemenea, sunt nesocotite dispoziţiile art. 41 alin. (2) şi (5) din acelaşi act fundamental şi prin aceea că art. II alin. (4) din ordonanţă garantează drepturile salariale ale personalului „numai până la reorganizare, modificând astfel condiţiile esenţiale ale unui raport de muncă, înlocuindu-se principiul consensualismului şi al bunei-credinţe, al stabilităţii cu cel al unor impuneri unilaterale, sub condiţii”.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece excepţia de neconstituţionalitate constituie, în realitate, obiectul principal al acţiunii judiciare introduse la instanţa de contencios administrativ, ceea ce contravine prevederilor art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. În subsidiar, susţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/2007 a fost adoptată cu respectarea condiţiilor prevăzute de art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie. În plus, se precizează că autorii excepţiei critică, în realitate, conţinutul textelor legale în contextul propriilor dorinţe şi interpretări, apreciindu-se totodată că nici nu sunt corelate cu alte dispoziţii legale în vigoare, ceea ce excedează competenţei Curţii Constituţionale.Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 212 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/2007 pentru completarea Legii nr. 202/2006 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, precum şi pentru stabilirea unor măsuri de reorganizare instituţională, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 27 aprilie 2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 271/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 4 octombrie 2007.Autorul excepţiei consideră că actul normativ criticat contravine, în ordinea invocării lor, prevederilor art. 115 alin. (1), (4) şi (6) din Constituţie, în sensul că acesta a adus atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale prevăzute de art. 1 alin. (3) şi (5) referitoare la valorile supreme ale statului român şi principiul supremaţiei Constituţiei şi al respectării legilor, art. 15 – Universalitatea, art. 31 – Dreptul la informaţie, art. 41 alin. (1), (2) şi (5) – Munca şi protecţia socială a muncii, art. 51 alin. (1) şi (4) – Dreptul la petiţionare, art. 61 alin. (1) care proclamă Parlamentul ca organ reprezentativ al poporului român şi unică autoritate legiuitoare a ţării, art. 73 alin. (3) lit. p) referitor la reglementarea prin lege organică a regimului general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia socială şi de art. 108 alin. (2) şi (3) privind emiterea hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională reţine următoarele:Critica de neconstituţionalitate formulată de autorul excepţiei cuprinde două aspecte, primul referindu-se la nerespectarea dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, privind condiţiile cumulative care justifică şi pe care, totodată, trebuie să le îndeplinească o ordonanţă de Guvern adoptată în regim de urgenţă, ceea ce constituie critica de neconstituţionalitate extrinsecă pe care Curtea urmează să o analizeze cu prioritate. În acest sens, autorul excepţiei susţine că situaţia extraordinară, astfel cum e motivată în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/2007, nu constituie în realitate o justificare suficientă pentru adoptarea actului normativ criticat, situaţiile reglementate cu acest prilej fiind deja cuprinse în normele unor acte normative deja existente. Mai mult, pentru reglementarea „faptelor cu caracter extraordinar”, la care se face referire în preambulul ordonanţei, era suficientă emiterea unei hotărâri de Guvern.Faţă de aceste critici, Curtea constată că legiuitorul delegat invocă, în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/2007, drept situaţie extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată, necesitatea „aducerii la îndeplinire a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2007 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale, care stipulează că, în termen de 15 zile de la data intrării sale în vigoare, ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale vor supune Guvernului spre adoptare proiectele de acte normative pentru reglementarea măsurilor privind înfiinţarea, reorganizarea, organizarea şi funcţionarea lor, context în care Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse se va reorganiza”. Ca atare, se arată în continuare, se impune adoptarea, în regim de urgenţă, a acestui act normativ „prin care se reglementează preluarea de către Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă a atribuţiilor ministerului în domeniul protecţiei cetăţenilor români care lucrează în străinătate, în contextul aderării la Uniunea Europeană şi al colaborării Agenţiei cu serviciile publice de ocupare din cadrul Serviciului European de Ocupare a Forţei de Muncă (EURES)”. Se invocă totodată maxima operativitate în întreprinderile tuturor măsurilor administrative necesare în vederea asigurării şi protejării drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor români care lucrează în străinătate, astfel încât drepturile acestei categorii de persoane să nu fie afectate de modificările instituţionale ce au loc, în considerarea faptului că toate aceste elemente vizează interesul public şi constituie situaţii extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată.Văzând acestea, Curtea constată că actul normativ criticat este constituţional, sub aspectul respectării condiţiilor prevăzute de art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală, respectiv existenţa unei situaţii extraordinare, a cărei reglementare nu poate fi amânată şi motivarea urgenţei în cuprinsul său. Potrivit art. 102 alin. (1) din Constituţie, Guvernul exercită conducerea generală a administraţiei publice, astfel că reorganizarea unor instituţii aflate în subordinea unui minister intră în atribuţiile sale legale. Pentru buna funcţionare a puterii executive, sub toate componentele sale, cum sunt structurile din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, este justificată adoptarea în regim de urgenţă a unui act normativ cum este Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/2007 pentru completarea Legii nr. 202/2006 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, precum şi pentru stabilirea unor măsuri de reorganizare instituţională, având în vedere, totodată, şi respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2007 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale.Cât priveşte susţinerile autorului excepţiei referitoare la un aşa-zis paralelism creat odată cu adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/2007, Curtea observă că acestea nu sunt de natură a determina declararea ca fiind neconstituţional a unui act normativ sau a unui text de lege. Corelarea legislaţiei specifice unui anumit domeniu, în vigoare la un moment dat, precum şi respectarea normelor de tehnică legislativă odată cu adoptarea unui act normativ nu constituie aspecte ce se supun controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională.Al doilea aspect al criticii priveşte neconstituţionalitatea intrinsecă a reglementărilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/2007, raportată la prevederile art. 1 alin. (3) şi (5), art. 15, 31, art. 41 alin. (1), (2) şi (5), art. 51 alin. (1) şi (4), art. 61 alin. (1), art. 73 alin. (3) lit. p), art. 108 alin. (2) şi (3) şi art. 115 alin. (6) din Constituţie.În ce priveşte invocarea art. 1 alin. (3) şi (5) din Legea fundamentală, autorul excepţiei pretinde încălcarea acestuia din prisma nerespectării prevederilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă; or, aşa cum s-a arătat deja, nerespectarea unei legi nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate, deoarece aceasta trebuie să vizeze, evident, încălcarea unor norme fundamentale sau convenţionale, şi nu a unor dispoziţii legale.Referitor la nerespectarea prevederilor art. 15, art. 51 alin. (1) şi (4), art. 61 alin. (1) şi ale art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituţie, Curtea constată că autorul nu motivează pretinsa neconformitate dintre aceste texte şi reglementările Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/2007, astfel că aceste susţineri nu pot fi reţinute.Curtea observă că autorul excepţiei invocă în acelaşi timp atât prevederile art. 108 alin. (2) şi (3), referitoare la hotărâri şi ordonanţe, ca acte ale Guvernului, cât şi ale art. 115 alin. (1), (4) şi (6) din Constituţie, referitoare la delegarea legislativă, ceea ce denotă o confuzie între cele două categorii de acte normative pe care Guvernul le poate emite potrivit delegării legislative, reglementate de art. 115 din Constituţie, respectiv între ordonanţa pe care Guvernul o poate adopta în baza unei legi speciale de abilitare, în domenii care nu fac obiectul legilor organice, conform alin. (1) al art. 115, şi ordonanţa de urgenţă, care nu face obiectul unei legi de abilitare, supunându-se condiţiilor prevăzute de art. 115 alin. (4), (5) şi (6) din Constituţie.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea art. 115 alin. (6) din Constituţie, Curtea constată că aceasta nu este întemeiată, deoarece nici Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi nici Oficiul pentru Migraţia Forţei de Muncă nu fac parte din categoria instituţiilor fundamentale ale statului, în sensul textului constituţional indicat, acestea fiind instituţii publice aflate în structura aparatului de lucru a unui minister.În sfârşit, autorul excepţiei mai pretinde că prevederile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/2007, în general, şi ale art. II alin. (4), în special, contravin dispoziţiilor art. 41 alin. (1), (2) şi (5) din Constituţie, privind munca şi protecţia socială a muncii, deoarece acestea afectează „dreptul de a alege locul de muncă” şi „dreptul la informare şi de consultare ale reprezentanţilor salariaţilor din cele două direcţii ale Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi ale Oficiului pentru Migraţia Forţei de Muncă”.Or, dispoziţiile art. II din ordonanţa criticată conţin norme referitoare la preluarea personalului încadrat în Direcţia protecţia drepturilor cetăţenilor români care lucrează în străinătate şi la Direcţia evidenţă şi monitorizare din cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse de către Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, la trecerea Oficiului Migraţiei Forţei de Muncă în subordinea aceleiaşi agenţii, în cadrul unor măsuri de reorganizare ce trebuie aduse la îndeplinire în 60 de zile de la data intrării în vigoare a ordonanţei criticate. Alin. (4) al art. II prevede că până la reorganizarea structurilor de mai sus, preluate de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, drepturile salariale ale acestora se menţin. Or, Curtea constată că aceste prevederi nu conţin norme de natură să aducă atingere dreptului la muncă şi protecţiei sociale, consacrate de art. 41 alin. (1), (2) şi (5) din Constituţie, şi nici dreptului la informaţie, garantat de art. 31 din aceasta.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/2007 pentru completarea Legii nr. 202/2006 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, precum şi pentru stabilirea unor măsuri de reorganizare instituţională, excepţie ridicată de Oficiul pentru Migraţia Forţei de Muncă în Dosarul nr. 3.774/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2008.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia Margareta Krupenschi–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește