DECIZIE nr. 1.268 din 8 octombrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^15 pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorMarieta Safta – magistrat-asistent-şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^15 pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Floruţa Octavian Adrian în Dosarul nr. 5.418/111/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 13 martie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 5.418/111/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^15 pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Floruţa Octavian Adrian.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate nu satisfac nici exigenţele Constituţiei, nici pe cele europene în materia dreptului la o cale de atac împotriva unei hotărâri de condamnare, din moment ce permit judecarea cauzei după regulile de judecată în fond şi condamnarea unui inculpat pentru prima dată în recurs, hotărârea de condamnare fiind definitivă.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituţional.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 385^15 pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora: "Instanţa, judecând recursul, pronunţă una din următoarele soluţii: […] 2. admite recursul, casând hotărârea atacată şi: […] d) dispune rejudecarea de către instanţa de recurs în cazurile prevăzute în art. 385^9 alin. 1 pct. 11-20, precum şi în cazul prevăzut în art. 385^6 alin. 3.";Dispoziţiile constituţionale invocate sunt cele ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 129 privind Folosirea căilor de atac şi, respectiv, ale art. 11 şi art. 20, cu raportare la art. 14 paragraful 5 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil şi art. 2 paragraful 1 din Protocolul adiţional nr. 7 la Convenţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la critici similare. În acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 798 din 19 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 1 iulie 2009, prin care Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^15 pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală, pentru considerentele acolo reţinute.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia şi considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^15 pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Floruţa Octavian Adrian în Dosarul nr. 5.418/111/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 octombrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent-şef,Marieta Safta–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește