DECIZIE nr. 1.266 din 8 octombrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 322 pct. 9 şi art. 725 alin. 3 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 322 pct. 9 şi art. 725 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Eugene Y. Weissman, Mariana Bălan, Karin Humbert, Liana Alberta de Neuberger, Eric Albert Weissmann şi Kirstin Pilarcik/Lamphere în Dosarul nr. 42.194/3/2007 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă pentru cauze cu minori şi de familie.La apelul nominal se prezintă, pentru autorii excepţiei, avocatul Dumitru P. Mihai din cadrul Baroului Bucureşti, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Având cuvântul, avocatul autorilor excepţiei solicită admiterea acesteia, expunând, pe larg, motivele formulate în faţa instanţei de judecată. În plus invocă, direct, în faţa Curţii, neconstituţionalitatea art. II alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, aşa cum a fost modificat de Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea acestei ordonanţe, pentru aceleaşi motive de neconstituţionalitate pe care le-a invocat cu privire la art. 725 alin. 3 din Codul de procedură civilă. Depune note scrise.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât criticile de neconstituţionalitate privesc atât modificarea legii, cât şi aplicarea acesteia.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 12 martie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 42.194/3/2007, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 322 pct. 9 şi art. 725 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Eugene Y. Weissman, Mariana Bălan, Karin Humbert, Liana Alberta de Neuberger, Eric Albert Weissmann şi Kirstin Pilarcik/Lamphere.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că textele de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât condiţionează admisibilitatea cererii de revizuire de producerea unor consecinţe grave care continuă şi la data introducerii cererii, iar pe de altă parte – referitor la art. 725 alin. 3 din Codul de procedură civilă – hotărârea asupra cererii de revizuire este supusă căilor de atac existente la data pronunţării hotărârii revizuite.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionalePotrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă contravin Constituţiei, iar prevederile art. 725 alin. 3 din acelaşi cod sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 322 pct. 9 şi art. 725 alin. 3 din Codul de procedură civilă, cu următoarea redactare:– Art. 322 pct. 9: "dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.";– Art. 725 alin. 3: "Hotărârile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămân supuse căilor de atac şi termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunţate."Dispoziţiile constituţionale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind liberul acces la justiţie şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Examinând critica de neconstituţionalitate cu privire la art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că autorul excepţiei solicită, de fapt, modificarea soluţiei legislative criticate, întrucât textul de lege criticat condiţionează admisibilitatea cererii de revizuire de producerea unor consecinţe grave care continuă şi la data introducerii cererii.Acceptarea unei asemenea critici ar echivala cu transformarea instanţei de contencios constituţional într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni art. 61 din Constituţie, potrivit căruia "Parlamentul este […] unica autoritate legiuitoare a ţării", precum şi art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „(3) Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.Referitor la motivul de neconstituţionalitate invocat cu privire la art. 725 alin. 3 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că acesta nu priveşte textul de lege criticat, ca atare, ci aplicarea în timp a acestuia, aspect care excedează competenţei instanţei de contencios constituţional.Şi, în fine, cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a art. II alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, ridicată direct în faţa Curţii Constituţionale, se constată că aceasta nu poate fi primită pentru faptul că astfel s-ar încălca prevederile art. 146 lit. d) din Constituţie şi art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992. Potrivit acestor prevederi legale, excepţia se ridică în faţa instanţei judecătoreşti, părţile fiind în drept să o dezbată, depunând dovezile şi probele pe care le cred necesare şi exercitându-şi drepturile procesuale ce le aparţin, ca în orice cauză pendinte pe rolul unei instanţe judecătoreşti.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 322 pct. 9 şi art. 725 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Eugene Y. Weissman, Mariana Bălan, Karin Humbert, Liana Alberta de Neuberger, Eric Albert Weissmann şi Kirstin Pilarcik/Lamphere în Dosarul nr. 42.194/3/2007 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă pentru cauze cu minori şi de familie.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 octombrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Maria Bratu–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește