DECIZIE nr. 1.266 din 27 septembrie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorBenke Karoly – magistrat-asistent-şefCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2006 privind unele măsuri referitoare la asigurările sociale de stat şi asigurările sociale de sănătate, excepţie ridicată de Florentina Albu în Dosarul nr. 1.376/85/2010 al Tribunalului Sibiu – Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului nr. 160D/2011.La apelul nominal răspunde, pentru Teatrul Naţional "Radu Stanca" din Sibiu, domnul Alin Secetă, consilier juridic cu delegaţie depusă la dosar, lipsind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului părţii prezente, care arată că, în realitate, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl formează dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 şi solicită respingerea acestei excepţii ca neîntemeiate. Totodată, invocă în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.035 din 14 septembrie 2010, în care s-a arătat că angajatorul este cel care datorează cota de contribuţie destinată finanţării cheltuielilor cu plata drepturilor prevăzute în ordonanţa de urgenţă în discuţie, şi nu angajatul. În cauză nu se aplică principiul contributivităţii, astfel încât este firesc ca baza de calcul a indemnizaţiei de concediu medical să o reprezinte cotele de contribuţii vărsate de angajator la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate formulate, invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.035 din 14 septembrie 2010.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 19 ianuarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 1.376/85/2010, Tribunalul Sibiu – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2006 privind unele măsuri referitoare la asigurările sociale de stat şi asigurările sociale de sănătate, excepţie ridicată de Florentina Albu într-o cauză având ca obiect restituirea unor plăţi nedatorate efectuate prin aplicarea eronată a prevederilor art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că, deşi persoana asigurată plăteşte o contribuţie lunară pentru asigurările de sănătate în raport cu veniturile realizate, baza de calcul a indemnizaţiei lunare de asigurări sociale de sănătate este plafonată în limita a 12 salarii minime brute. Rezultă că salariaţii care au venituri mai mari decât limita lunară menţionată sunt discriminaţi în raport cu cei care au venituri mai mici faţă de această limită, aceştia din urmă primindu-şi drepturile procentual în raport cu veniturile realizate. Se apreciază că ambele categorii de persoane ar trebui să beneficieze de un tratament juridic identic.Totodată, se arată că este încălcat principiul contributivităţii, care se află la baza organizării şi funcţionării sistemului public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.Tribunalul Sibiu – Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.035 din 14 septembrie 2010.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 3 pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2006 privind unele măsuri referitoare la asigurările sociale de stat şi asigurările sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 28 noiembrie 2006, aprobată prin Legea nr. 97/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 19 aprilie 2007. Curtea observă că, în realitate, art. III pct. 1 (şi nu art. 3) din ordonanţa de urgenţă menţionată modifică art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.074 din 29 noiembrie 2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 901 din 6 noiembrie 2006. Având în vedere dispoziţiile art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, Curtea urmează a reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările şi completările ulterioare. Acestea au următorul cuprins: „(1) Baza de calcul a indemnizaţiilor prevăzute la art. 2 se determină ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare, până la limita a 12 salarii minime brute pe ţară lunar, pe baza cărora se calculează contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii”.Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 22 privind dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătăţii, art. 47 privind nivelul de trai, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 56 privind contribuţiile financiare.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 1.035 din 14 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 685 din 11 octombrie 2010, a statuat că, începând cu data intrării în vigoare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, cota de contribuţie destinată exclusiv finanţării cheltuielilor cu plata drepturilor prevăzute în ordonanţa de urgenţă în discuţie se datorează şi se achită de către angajatori pentru asiguraţii care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă sau în baza raportului de serviciu. Astfel, Curtea a apreciat că autorul excepţiei nu datorează cota de contribuţie, ci angajatorul acestuia, astfel încât criticile aduse prevederilor art. 10 alin. (1) din lege nu au suport legal. Mai mult decât atât, în conformitate cu dispoziţiile art. 6 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, baza lunară de calcul a contribuţiei pentru concedii şi indemnizaţii pentru persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1) nu poate fi mai mare decât produsul dintre numărul asiguraţilor din luna pentru care se calculează contribuţia şi valoarea corespunzătoare a 12 salarii minime brute pe ţară. Prin urmare, Curtea a subliniat că textul legal criticat este un exemplu cât se poate de elocvent cu privire la principiul simetriei juridice, astfel încât nu se poate reţine, sub niciun aspect, neconstituţionalitatea textului de lege criticat prin raportare la art. 16, 34 şi 47 din Constituţie.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Distinct de cele expuse mai sus, Curtea observă, în privinţa invocării art. 56 din Constituţie, că atât modalitatea de stabilire a contribuţiei plătite, cât şi modul de calcul al indemnizaţiei plătite din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate sunt guvernate de principiul simetriei juridice, iar contribuţia datorată este urmată proporţional de un serviciu efectiv prestat. De asemenea, Curtea constată că autorul excepţiei, în mod evident, confundă contribuţia lunară pentru asigurările de sănătate prevăzută de art. 257 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, plătită de angajat, cu contribuţiile lunare de asigurări sociale de sănătate destinate suportării concediilor şi indemnizaţiilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, plătite de angajator. În consecinţă, nu se poate reţine nici încălcarea art. 56 din Constituţie.Celelalte texte constituţionale invocate în susţinerea excepţiei nu au incidenţă în cauză, întrucât, pe de o parte, art. 22 din Constituţie nu vizează stabilirea cuantumului indemnizaţiei de asigurări sociale de sănătate, iar, pe de altă parte, în lipsa afectării vreunui drept sau vreunei libertăţi fundamentale, art. 53 din Constituţie este inaplicabil.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, excepţie ridicată de Florentina Albu în Dosarul nr. 1.376/85/2010 al Tribunalului Sibiu – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 septembrie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent-şef,Benke Karoly––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește