DECIZIE nr. 1.264 din 8 octombrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 şi art. 30 alin. 3 din Codul familiei



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorMihaela Ionescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 şi art. 30 alin. 3 din Codul familiei, excepţie ridicată de Mihai Dermengi în Dosarul nr. 104/233/2005 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 12 martie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 104/233/2005, Curtea de Apel Galaţi – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 şi art. 30 alin. 3 din Codul familiei. Excepţia a fost ridicată de Mihai Dermengi într-o acţiune de partaj.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textele de lege criticate sunt lipsite de precizie şi claritate, neîndeplinind criteriul de calitate prevăzut de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Consideră că acestea ar fi trebuit să cuprindă precizări şi criterii de evaluare, respectiv indicaţii precise asupra normelor aplicabile situaţiei de fapt a cauzei în care autorul are calitatea de parte. Susţine că lipsa de precizie şi claritate a dispoziţiilor legale atacate afectează însăşi substanţa dreptului dedus judecăţii, aducând o atingere gravă dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituţie, precum şi dreptului la viaţa de familie, ocrotit de art. 26 alin. (1) din Legea fundamentală, raportat la art. 8 din Convenţie.Curtea de Apel Galaţi – Secţia civilă apreciază că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, ci instituie prezumţia relativă de comunitate de bunuri, care poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă de către soţul care pretinde că ar fi avut o contribuţie exclusivă la dobândirea unui bun în timpul căsătoriei.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că prevederile criticate sunt constituţionale. În acest sens, face referire la deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.122/2007 şi nr. 308/2009.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 2 şi art. 30 alin. 3 din Codul familiei, republicat în Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, având următorul conţinut:– Art. 2: "Relaţiile de familie se bazează pe prietenie şi afecţiune reciprocă între membrii ei, care sunt datori să-şi acorde unul altuia sprijin moral şi material.";– Art. 30 alin. 3: "Calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită."Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ale art. 26 referitoare la viaţa intimă, familială şi privată, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi ale art. 51 privind dreptul de petiţionare. Totodată invocă şi încălcarea dispoziţiilor art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la respectarea vieţii de familie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 122 din 3 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 4 martie 2009, a analizat critici identice cu referire la prevederile art. 2 din Codul familiei, reţinând că acestea sunt neîntemeiate, de vreme ce reglementează cadrul legal unor noţiuni esenţialmente de ordin social şi moral, pentru a defini relaţiile de familie.Faţă de susţinerile autorului excepţiei privind jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la respectarea criteriilor de calitate, accesibilitate şi previzibilitate ale normelor juridice, Curtea constată că aceeaşi instanţă europeană a statuat, de exemplu prin hotărârea pronunţată în Cauza Rekvenyi contra Ungariei, 1999, că previzibilitatea consecinţelor ce decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absolută, întrucât, oricât de dorită ar fi aceasta, ea ar da naştere la o rigiditate excesivă a reglementării.Totodată, cu privire la prevederile art. 30 din Codul familiei, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 184 din 26 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 1 aprilie 2008, reţinând că acestea reglementează regimul comunităţii de bunuri a soţilor, ca o consecinţă firească a relaţiilor personale izvorâte din căsătorie şi ca o măsură legală de ocrotire a intereselor patrimoniale comune ale soţilor. Totodată, prin dispoziţiile alin. (3) al art. 30 din Codul familiei se instituie prezumţia relativă de comunitate a bunurilor soţilor, însă aceasta poate fi răsturnată de către partea care pretinde că bunul respectiv este propriu al unuia dintre soţi. De asemenea, Curtea a reţinut că bunurile comune pot fi împărţite atât în timpul căsătoriei, la cererea oricăruia dintre soţi, prin hotărâre judecătorească, cât şi la desfacerea căsătoriei prin divorţ, cazuri în care instanţa de judecată va stabili întinderea drepturilor fiecăruia dintre soţi privind bunurile comune, ţinând seama de participarea fiecărui soţ prin munca sa sau prin mijloacele sale la dobândirea şi conservarea bunurilor comune.Referitor la critica de neconstituţionalitate privind încălcarea dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, Curtea a reţinut că dreptul de proprietate este garantat, iar conţinutul şi limitele acestui drept sunt stabilite de legiuitor.Având în vedere toate aceste argumente, Curtea a constatat că dispoziţiile criticate din Codul familiei nu contravin prevederilor referitoare la proprietatea privată din Constituţie şi din actele internaţionale invocate.Soluţia şi considerentele pronunţate în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, neexistând temeiuri care să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.Celelalte dispoziţii constituţionale invocate nu au incidenţă în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 şi art. 30 alin. 3 din Codul familiei, excepţie ridicată de Mihai Dermengi în Dosarul nr. 104/233/2005 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 octombrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistentMihaela Ionescu__________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește