DECIZIE nr. 1.262 din 8 octombrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 şi art. 86^1 din Codul penal



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorMarieta Safta – magistrat-asistent-şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 şi art. 86^1 din Codul penal, excepţie ridicată de Florin Anghel în Dosarul nr. 9.084/118/2008 al Curţii de Apel Constanţa – Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, arătând că se solicită modificarea textelor de lege criticate, aspect care excedează competenţei Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 19 februarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 9.084/118/2008, Curtea de Apel Constanţa – Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 şi art. 86^1 din Codul penal, excepţie ridicată de Florin Anghel.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, deoarece împrejurarea că a fost sancţionat anterior, în timpul minorităţii, cu o pedeapsă mai mare de un an, nu poate să conducă la ineficienţa suspendării condiţionate sub supraveghere.Curtea de Apel Constanţa – Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză este neîntemeiată, fiind atributul legiuitorului stabilirea regimului sancţionator în cazul infracţiunilor şi, implicit, impunerea unor restrângeri faţă de antecedenţa penală a unor făptuitori.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate nu încalcă prevederile art. 21 şi 124 din Constituţie. În ceea ce priveşte art. 53 şi 57 din Legea fundamentală, arată că nu sunt incidente în cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 38 şi art. 86^1 din Codul penal, având următorul cuprins:– Art. 38: Condamnările care nu atrag starea de recidivă: "La stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotărârile de condamnare privitoare la:a) infracţiunile săvârşite în timpul minorităţii; … a^1) infracţiunile săvârşite din culpă;b) infracţiunile amnistiate; … c) faptele care nu mai sunt prevăzute ca infracţiuni de legea penală. … De asemenea, nu se ţine seama de condamnările pentru care a intervenit reabilitarea, sau în privinţa cărora s-a împlinit termenul de reabilitare.";– Art. 86^1: Condiţiile de aplicare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere: "Instanţa poate dispune suspendarea executării pedepsei aplicate persoanei fizice sub supraveghere, dacă sunt întrunite următoarele condiţii:a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani; … b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, afară de cazurile când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38; … c) se apreciază, ţinând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta şi, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârşi infracţiuni. … Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate fi acordată şi în cazul concursului de infracţiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani şi sunt întrunite condiţiile prevăzute în alin. 1 lit. b) şi c).[…]Dispoziţiile art. 81 alin. 5 şi 6 se aplică şi în cazul suspendării executării pedepsei aplicate persoanei fizice sub supraveghere."Se susţine că aceste prevederi legale încalcă dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiţie, în art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 57 privind exercitarea drepturilor şi libertăţilor şi ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei.Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa asupra dispoziţiilor art. 86^1 din Codul penal, reţinând că suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu reprezintă un drept al persoanei, ci doar o măsură de individualizare a executării pedepsei, care oferă inculpatului numai o vocaţie, iar nu un drept de a beneficia de această măsură. Fiind o creaţie a legiuitorului, este firesc ca acesta să determine nu numai condiţiile suspendării condiţionate a executării pedepsei, dar şi sfera de incidenţă a măsurii. (Decizia nr. 144 din 21 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 17 martie 2008). Considerentele care au fundamentat decizia pronunţată anterior de Curte sunt valabile şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi.De altfel, autorul excepţiei ridică o problemă de interpretare şi de aplicare a dispoziţiilor art. 86^1 din Codul penal în raport cu cele ale art. 38 din acelaşi cod, în cauza dedusă judecăţii. Aceste aspecte intră însă în competenţa instanţelor de judecată, iar nu a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai cu privire la constituţionalitatea actelor cu privire la care a fost sesizată.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 şi art. 86^1 din Codul penal, excepţie ridicată de Florin Anghel în Dosarul nr. 9.084/118/2008 al Curţii de Apel Constanţa – Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 octombrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent-şef,Marieta Safta––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește