DECIZIE nr. 1.261 din 8 octombrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 63 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi f) şi alin. (3) lit. a) şi d) şi ale art. 84 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 63 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi f) şi alin. (3) lit. a) şi d) şi ale art. 84 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Barry Mohamed în Dosarul nr. 689/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent învederează Curţii că partea Oficiul Român pentru Imigrări a depus note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 24 februarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 689/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 63 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi f) şi alin. (3) lit. a) şi d) şi ale art. 84 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Barry Mohamed într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii introduse împotriva deciziei Oficiului Român pentru Imigrări – Direcţia pentru Imigrări a Municipiului Bucureşti de returnare a acestuia de pe teritoriul României.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că este neconstituţională stabilirea existenţei unei căsătorii de convenienţă de către un funcţionar public, în urma unei verificări "sumare, subiective şi arbitrare". Precizează că declararea căsătoriei sale ca fiind de convenienţă echivalează cu o desfacere forţată a acesteia, iar obligarea sa la părăsirea teritoriului României produce riscul "afectării grave şi iremediabile a relaţiilor de familie". Se mai arată că prin decizia de returnare i se restrânge dreptul de a-şi alege liber domiciliul în România, la domiciliul conjugal.În ceea ce priveşte termenul de 10 zile în care poate contesta decizia de returnare, arată că acesta este "prea scurt şi imprecis" în privinţa momentului de la care începe să curgă.În acest sens, susţine că acesta ar trebui să fie momentul de la care cetăţeanului străin i s-a pus la dispoziţie o traducere integrală a actului administrativ în limba maternă şi în limba oficială folosită de străin în relaţiile sale cu autorităţile statului în care domiciliază. Apreciază că i se aplică "un regim discriminatoriu şi degradant", deoarece, pe de o parte, termenul de 10 zile mai sus menţionat coincide, ca întindere în timp, cu cel în care o persoană condamnată penal poate să declare recurs, iar, pe de altă parte, i se aplică acelaşi regim juridic ca unei persoane declarate indezirabile.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul opinează în sensul respingerii ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale.Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 63 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi f) şi alin. (3) lit. a) şi d) şi ale art. 84 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008. Dispoziţiile de lege criticate au următorul conţinut:– Art. 63 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi f) şi alin. (3) lit. a) şi d): "(1) Oficiul Român pentru Imigrări refuză prelungirea dreptului de şedere obţinut în baza căsătoriei dacă, în urma verificărilor efectuate, rezultă că acea căsătorie este de convenienţă.(2) Elementele pe baza cărora se poate constata faptul că o căsătorie este de convenienţă pot fi următoarele: … a) coabitarea matrimonială nu există; (…) … f) soţii sunt inconsecvenţi în declararea datelor cu caracter personal, a circumstanţelor în care s-au cunoscut ori a altor informaţii relevante despre aceştia; (…). … (3) Constatarea elementelor prevăzute la alin. (2) se realizează de către ofiţerul de interviu. Aceste elemente pot rezultă din: … a) datele obţinute în urma interviului; (…) … d) controale la domiciliul conjugal ori alte verificări suplimentare."; … – Art. 84 alin. (1): "(1) Decizia de returnare poate fi contestată în termen de 10 zile de la data comunicării la Curtea de Apel Bucureşti, în cazul în care aceasta a fost emisă de Oficiul Român pentru Imigrări, sau la curtea de apel în a cărei rază de competenţă se află formaţiunea teritorială care a emis decizia de returnare. Instanţa soluţionează cererea în termen de 30 de zile de la data primirii acesteia. Hotărârea instanţei este irevocabilă."În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia invocă următoarele dispoziţii din Constituţie: art. 16 "Egalitatea în drepturi", art. 18 – "Cetăţenii străini şi apatrizii", art. 25 – "Libera circulaţie", art. 26 – "Viaţa intimă, familială şi privată", art. 48 – "Familia" şi art. 53 – "Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi".Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în jurisprudenţa sa, concretizată în Decizia nr. 132 din 21 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 14 martie 2006, a reţinut că dispoziţiile legale criticate cuprind elementele pe baza cărora se poate stabili faptul că o căsătorie este de convenienţă, precum şi mijloacele concrete din care rezultă aceste elemente. Dacă la data depunerii cererii prin care se solicită prelungirea dreptului de şedere nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile generale şi condiţiile speciale prevăzute de lege, constatându-se astfel existenţa vreunui element ce determină calificarea căsătoriei ca fiind de convenienţă, Oficiul Român pentru Imigrări (fosta Autoritate pentru Străini) va refuza străinului prelungirea acestui drept.Autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate critică modalitatea concretă în care ofiţerul de interviu al Oficiului Român pentru Imigrări a verificat împrejurările din care a rezultat caracterul de convenienţă al căsătoriei invocate ca motiv de prelungire a dreptului de şedere pe teritoriul României. Curtea Constituţională nu se poate pronunţa cu privire la acest tip de critici. Cu prilejul soluţionării contestaţiei împotriva deciziei de returnare, curtea de apel competentă teritorial va fi cea care va examina legalitatea şi temeinicia acesteia, analizând şi modul de efectuare a verificărilor făcute de funcţionarii Oficiului Român pentru Imigrări, pentru a stabili dacă acestea au fost, într-adevăr, "sumare, subiective şi arbitrare" – aşa cum susţine autorul excepţiei -, şi va aprecia dacă acestea pot conduce la calificarea căsătoriei ca fiind de convenienţă.De altfel, pronunţându-se asupra constituţionalităţii prevederilor art. 64 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 în varianta anterioară republicării, care corespund, în prezent, articolului 63 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă republicată (prin Decizia nr. 350 din 2 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 29 mai 2006), Curtea a statuat că acestea instituie o prezumţie relativă care poate fi răsturnată prin proba contrară, în sensul că străinul care solicită prelungirea dreptului de şedere are posibilitatea de a demonstra, prin orice mijloace de probă, caracterul efectiv şi neechivoc al căsătoriei a cărei existenţă a invocat-o în fundamentarea cererii sale. Dispoziţia legală criticată nu afectează în niciun fel dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, prevăzut la art. 26 din Constituţie, ci are menirea de a sancţiona acele cazuri în care, prin încheierea căsătoriei, s-au urmărit alte scopuri decât cele fireşti şi legale, nefiind întemeiată nici critica prin raportare la prevederile constituţionale ale art. 48 alin. (1) referitor la principiul întemeierii familiei pe căsătoria liber consimţită între soţi. Pentru aceleaşi motive, Curtea constată că nu poate reţine criticile autorului excepţiei potrivit cărora declararea căsătoriei sale ca fiind de convenienţă echivalează cu o desfacere forţată a acesteia, iar obligarea sa la părăsirea teritoriului României produce riscul „afectării grave şi iremediabile a relaţiilor de familie”.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 84 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, autorul excepţiei susţine că termenul de 10 zile în care poate contesta decizia de returnare este „prea scurt şi imprecis” în privinţa momentului de la care începe să curgă, arătând că acesta ar trebui să fie momentul de la care cetăţeanului străin i s-a pus la dispoziţie o traducere integrală a actului administrativ în limba maternă şi în limba oficială folosită de străin în relaţiile sale cu autorităţile statului în care domiciliază. Curtea constată că o astfel de afirmaţie nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci o simplă opinie a autorului cu privire la o viitoare reglementare legală care să cuprindă această precizare. Or, Curtea Constituţională nu îşi poate aroga competenţe legislative, fără să eludeze prevederile art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării. Ca o expresie a acestei norme constituţionale, art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 stabileşte că instanţa de contencios constituţional nu poate să modifice sau să completeze prevederile supuse controlului său.Curtea Constituţională constată, totodată, că prevederile art. 84 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 au vocaţia de a se aplică în mod egal tuturor celor care intră sub incidenţa acestora, fără privilegii şi fără discriminări, astfel că nu se poate reţine critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie. În plus, faptul că lungimea termenului în care poate fi contestată decizia de returnare este aceeaşi cu a altor termene procedurale, caracteristice altor instituţii juridice, nu contravine niciunei norme constituţionale.În fine, Curtea constată că prevederile art. 25 din Legea fundamentală nu au incidenţă în cauză, întrucât ipoteza normei constituţionale are în vedere numai cetăţenii români, doar acestora fiindu-le asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 63 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi f) şi alin. (3) lit. a) şi d) şi ale art. 84 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Barry Mohamed în Dosarul nr. 689/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 octombrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește