DECIZIE nr. 1.259 din 25 noiembrie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 şi art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorOana Cristina Puică – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 şi art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, excepţie ridicată de Ministerul Justiţiei în Dosarul nr. 8.961/62/2007 al Curţii de Apel Braşov – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale şi în Dosarul nr. 2.494/88/2007 al Curţii de Apel Constanţa – Secţia civilă, pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă Curţii că autorul excepţiei Ministerul Justiţiei a formulat concluzii scrise în sensul admiterii criticilor de neconstituţionalitate.Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.270D/2008 şi nr. 1.362D/2008 au obiect parţial identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării dosarelor.Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării cauzelor.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.362D/2008 la Dosarul nr. 1.270D/2008, care este primul înregistrat.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă în ceea ce priveşte art. 2 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000, respectiv ca fiind neîntemeiată cu privire la celelalte dispoziţii de lege criticate, făcând trimitere în acest sens la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin Încheierea din 7 mai 2008, pronunţată în Dosarul nr. 8.961/62/2007, Curtea de Apel Braşov – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 şi art. 6 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare. Excepţia a fost ridicată de Ministerul Justiţiei cu ocazia soluţionării recursurilor declarate de Ministerul Economiei şi Finanţelor, Ministerul Justiţiei, Tribunalul Braşov şi Curtea de Apel Braşov împotriva Sentinţei civile nr. 50 din 17 ianuarie 2008, pronunţată de Tribunalul Braşov, prin care s-a admis acţiunea intentată de Mia Irina Ionel şi alţii – judecători – împotriva Tribunalului Braşov, Curţii de Apel Braşov, Ministerului Economiei şi Finanţelor şi Ministerului Justiţiei şi s-a dispus obligarea pârâţilor la plata către reclamanţi a creşterilor salariale prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007 pentru alte categorii profesionale decât magistraţii, întemeindu-se, între altele, pe dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000.Prin Încheierea din 6 mai 2008, pronunţată în Dosarul nr. 2.494/88/2007, Curtea de Apel Constanţa – Secţia civilă, pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 şi art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare. Excepţia a fost ridicată de Ministerul Justiţiei cu ocazia soluţionării recursurilor declarate de Ministerul Economiei şi Finanţelor şi Ministerul Justiţiei împotriva Sentinţei civile nr. 2.281 din 7 decembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Tulcea, prin care s-a admis acţiunea intentată de Elena Bibu şi alţii – judecători – împotriva Tribunalului Tulcea, Curţii de Apel Constanţa, Ministerului Economiei şi Finanţelor şi Ministerului Justiţiei şi s-a dispus obligarea pârâţilor la plata către reclamanţi a creşterilor salariale prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007 pentru alte categorii profesionale decât magistraţii, întemeindu-se, între altele, pe dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 2 şi art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 încalcă principiul separaţiei puterilor în stat şi rolul Parlamentului de unică autoritatea legiuitoare a ţării, în măsura în care permit instanţelor de judecată să cenzureze soluţia aleasă de legiuitor în stabilirea retribuţiei unor categorii profesionale şi să stabilească alte drepturi salariale decât cele prevăzute de lege.Curtea de Apel Braşov – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât vizează modul de interpretare şi aplicare de către instanţa de judecată a textelor de lege criticate.Curtea de Apel Constanţa – Secţia civilă, pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale apreciază ca fiind neîntemeiată critica de neconstituţionalitate, întrucât prevederile art. 2 şi art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, întrucât ceea ce a determinat ridicarea excepţiei este modul de interpretare şi aplicare a legii, aspecte care excedează sferei de competenţă a Curţii Constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 şi art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2007, având următorul cuprins:– Art. 2:"(1) Potrivit prezentei ordonanţe, prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice.(2) Dispoziţia de a discrimina persoanele pe oricare dintre temeiurile prevăzute la alin. (1) este considerată discriminare în înţelesul prezentei ordonanţe. … (3) Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanţe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), faţă de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare. … (4) Orice comportament activ ori pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate faţă de alte persoane, grupuri de persoane sau comunităţi atrage răspunderea contravenţională conform prezentei ordonanţe, dacă nu intră sub incidenţa legii penale. … (5) Constituie hărţuire şi se sancţionează contravenţional orice comportament pe criteriu de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenenţă la o categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv. … (6) Orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă bazată pe două sau mai multe criterii prevăzute la alin. (1) constituie circumstanţă agravantă la stabilirea răspunderii contravenţionale dacă una sau mai multe dintre componentele acesteia nu intră sub incidenţa legii penale. … (7) Constituie victimizare şi se sancţionează contravenţional conform prezentei ordonanţe orice tratament advers, venit ca reacţie la o plângere sau acţiune în justiţie cu privire la încălcarea principiului tratamentului egal şi al nediscriminării. … (8) Prevederile prezentei ordonanţe nu pot fi interpretate în sensul restrângerii dreptului la libera exprimare, a dreptului la opinie şi a dreptului la informaţie. … (9) Măsurile luate de autorităţile publice sau de persoanele juridice de drept privat în favoarea unei persoane, unui grup de persoane sau a unei comunităţi, vizând asigurarea dezvoltării lor fireşti şi realizarea efectivă a egalităţii de şanse a acestora în raport cu celelalte persoane, grupuri de persoane sau comunităţi, precum şi măsurile pozitive ce vizează protecţia grupurilor defavorizate nu constituie discriminare în sensul prezentei ordonanţe. … (10) În înţelesul prezentei ordonanţe, eliminarea tuturor formelor de discriminare se realizează prin: … a) prevenirea oricăror fapte de discriminare, prin instituirea unor măsuri speciale, inclusiv a unor acţiuni afirmative, în vederea protecţiei persoanelor defavorizate care nu se bucură de egalitatea şanselor; … b) mediere prin soluţionarea pe cale amiabilă a conflictelor apărute în urma săvârşirii unor acte/fapte de discriminare; … c) sancţionarea comportamentului discriminatoriu prevăzut în dispoziţiile alin. (1)-(7). … (11) Comportamentul discriminatoriu prevăzut la alin. (1)-(7) atrage răspunderea civilă, contravenţională sau penală, după caz, în condiţiile legii."; … – Art. 6: "Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, discriminarea unei persoane pentru motivul că aparţine unei anumite rase, naţionalităţi, etnii, religii, categorii sociale sau unei categorii defavorizate, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a acesteia, într-un raport de muncă şi protecţie socială, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege, manifestată în următoarele domenii:a) încheierea, suspendarea, modificarea sau încetarea raportului de muncă; … b) stabilirea şi modificarea atribuţiilor de serviciu, locului de muncă sau a salariului; … c) acordarea altor drepturi sociale decât cele reprezentând salariul; … d) formarea, perfecţionarea, reconversia şi promovarea profesională; … e) aplicarea măsurilor disciplinare; … f) dreptul de aderare la sindicat şi accesul la facilităţile acordate de acesta; … g) orice alte condiţii de prestare a muncii, potrivit legislaţiei în vigoare." … În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi legale, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separaţiei puterilor în stat şi ale art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului de unică autoritatea legiuitoare a ţării.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textele de lege criticate au mai făcut obiectul controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentală invocate şi în prezenta cauză şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 819 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008, Curtea a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) şi art. 27 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 sunt neconstituţionale, în măsura în care din acestea se desprinde înţelesul că instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Cu acelaşi prilej, Curtea a respins critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 faţă de dispoziţiile art. 1 alin. (4) şi art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală.Astfel, având în vedere art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 a devenit inadmisibilă.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât considerentele, cât şi soluţia Deciziei nr. 819/2008 îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. Pentru aceleaşi argumente, nu poate fi reţinută nici critica de neconstituţionalitate cu privire la alin. (4)-(11) ale art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:I. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, excepţie ridicată de Ministerul Justiţiei în Dosarul nr. 8.961/62/2007 al Curţii de Apel Braşov – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale şi în Dosarul nr. 2.494/88/2007 al Curţii de Apel Constanţa – Secţia civilă, pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale.II. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), (2), (4)-(11) şi art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, excepţie ridicată de acelaşi autor în aceleaşi dosare.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Oana Cristina Puică–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește