DECIZIE nr. 1.257 din 25 noiembrie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 250 alin. (1) pct. 9 şi art. 257 lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorTiucă Ion – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 250 alin. (1) pct. 9 şi art. 257 lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Consiliul Local Braşov, prin Direcţia Fiscală Braşov în Dosarul nr. 1.998/62/2008 al Tribunalului Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.341D/2008 şi nr. 1.342D/2008, care au acelaşi obiect al excepţiei de neconstituţionalitate.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea celor 3 dosare, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public este de acord ca aceste dosare să fie conexate.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.341D/2008 şi nr. 1.342D/2008 la Dosarul nr. 1.260D/2008, care este primul înregistrat.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 22 şi 23 aprilie 2008, pronunţate în dosarele nr. 1.994/62/2008, nr. 1.999/62/2008 şi nr. 1.998/62/2008, Tribunalul Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 250 alin. (1) pct. 9 şi art. 257 lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Consiliul Local Braşov, prin Direcţia Fiscală Braşov.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale atacate contravin art. 120 alin. (1) din Constituţie, deoarece obligă autorităţile administraţiei publice locale să nu stabilească taxe şi impozite pentru terenurile şi clădirile situate în parcurile industriale, cu consecinţa diminuării surselor de venituri ale bugetelor locale.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Tribunalul Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal apreciază excepţia ca neîntemeiată.Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile art. 250 alin. (1) pct. 9 şi art. 257 lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul conţinut:– Art. 250 alin. (1) pct. 9: "(1) Clădirile pentru care nu se datorează impozit, prin efectul legii, sunt, după cum urmează:[…]9. clădirile din parcurile industriale, ştiinţifice şi tehnologice, potrivit legii.";– Art. 257 lit. l): "Impozitul pe teren nu se datorează pentru: […]l) terenurile parcurilor industriale, ştiinţifice şi tehnologice, potrivit legii;". … Textul constituţional considerat a fi încălcat este cel al art. 120 alin. (1) din Constituţie referitor la principiile descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:Prevederile art. 250 alin. (1) pct. 9 şi ale art. 257 lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au mai fost supuse controlului de constituţionalitate într-o cauză în care criticile erau raportate la aceeaşi dispoziţie constituţională.Astfel, prin Decizia nr. 887 din 10 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 30 iulie 2008, Curtea a reţinut că autorităţile administraţiei publice locale nu au totală independenţă nici în privinţa stabilirii impozitelor şi taxelor locale, deoarece, potrivit art. 139 alin. (2) din Constituţie, „impozitele şi taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judeţene, în limitele şi în condiţiile legii”. Această prevedere constituţională obligă legiuitorul să determine, la modul general, domeniile, activităţile şi veniturile pentru care consiliile locale sau judeţene sunt competente să stabilească impozite şi taxe locale. În acelaşi sens, legea poate prevedea domeniile, activităţile, veniturile sau categoriile de persoane scutite de la plata impozitelor ori a taxelor locale. Stabilirea obligaţiei de plată a impozitelor şi taxelor locale, precum şi scutirea de la plata unor impozite sau taxe pentru anumite bunuri ori venituri sau pentru anumite categorii de contribuabili se întemeiază pe principiul aşezării juste a sarcinilor fiscale, prevăzut de art. 56 alin. (2) din Constituţie.Curtea a mai reţinut că Legea nr. 571/2003 prevede la art. 249 alin. (2) şi la art. 256 alin. (2), ca o regulă generală, în conformitate cu principiile constituţionale menţionate la art. 120, că impozitul şi taxa pe clădiri ori pe teren amplasat în România se datorează către bugetul local al comunei, al oraşului sau al municipiului în care este amplasată clădirea, iar în cazul municipiului Bucureşti, impozitul şi taxa pe clădiri se datorează către bugetul local al sectorului în care este amplasată clădirea. Faptul că dispoziţiile legale criticate stabilesc scutiri de la plata acestor taxe şi impozite constituie o excepţie de la regula instituită de cele două texte de lege.Considerentele şi soluţia acestei decizii sunt valabile şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 250 alin. (1) pct. 9 şi art. 257 lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Consiliul Local Braşov, prin Direcţia Fiscală Braşov, în dosarele nr. 1.994/62/2008, nr. 1.999/62/2008 şi nr. 1.998/62/2008 ale Tribunalului Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Maria Bratu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește