DECIZIE nr. 1.254 din 22 septembrie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 teza întâi din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor



Augustin Zegrean – preşedinteAcsinte Gaspar – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorCristina Teodora Pop – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 teza întâi din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Cătălin Gheorghe Radu în Dosarul nr. 2.510/281/2011 al Judecătoriei Ploieşti – Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului nr. 763D/2011 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textele criticate nu contravin principiului accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil, întrucât cel ce face contestaţia la executare are dreptul de a formula apărări de fond în condiţiile normelor procedurale criticate de autorul excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 26 mai 2011, pronunţată în Dosarul nr. 2.510/281/2011, Judecătoria Ploieşti – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 teza întâi din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Cătălin Gheorghe Radu într-un litigiu având ca obiect soluţionarea plângerii contravenţionale formulate de autorul excepţiei.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prin comunicarea procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunilor prin poştă, cu confirmare de primire, este limitată posibilitatea efectivă a persoanei sancţionate de a lua cunoştinţă de conţinutul acestuia şi de a formula plângerea contravenţională în termenul prevăzut de lege, care curge de la data comunicării, persoana în cauză fiind în acest fel lipsită de dreptul de a se apăra, fapt ce constituie o încălcare a liberului acces la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil.Judecătoria Ploieşti – Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată.Instanţa arată în acest sens că legiuitorul are competenţa exclusivă de a stabili norme de procedură, precum şi reguli speciale, derogatorii de la normele generale, fără ca prin aceasta să fie încălcat liberul acces la justiţie al titularilor drepturilor procesuale, care îşi vor exercita aceste drepturi în cadrul procesual şi cu respectarea exigenţelor stabilite de legiuitor.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 27 teza întâi din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: „Comunicarea procesului-verbal şi a înştiinţării de plată se face prin poştă, cu aviz de primire, sau prin afişare la domiciliul sau la sediul contravenientului.”În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale şi pe acelea ale art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, ambele texte privind dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:Potrivit dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, în cazul în care contravenientul este prezent la încheierea procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii, acestuia îi sunt înmânate copia de pe procesul-verbal şi înştiinţarea de plată a amenzii, făcându-se menţiune despre aceasta în procesul-verbal.Dacă contravenientul este absent sau refuză să semneze procesul-verbal, conform prevederilor art. 26 alin. (3) şi art. 27 din aceeaşi ordonanţă, comunicarea procesului-verbal şi a înştiinţării de plată se face de către agentul constatator, prin poştă, cu aviz de primire, sau prin afişare la domiciliul sau la sediul contravenientului, în termen de cel mult o lună de la data încheierii.Sunt reglementate astfel două modalităţi tehnice de realizare a comunicării: prin înmânare şi prin poştă, cu aviz de primire. Raţiunea celei din urmă constă în aducerea la cunoştinţa persoanei care a săvârşit o contravenţie a documentelor menţionate, aşa încât aceasta să poată formula plângere împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei în termen de 15 zile de la data comunicării, potrivit art. 31 alin. (1) din acelaşi act normativ, care în acest caz va fi data primirii acesteia prin poştă, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a face plângere. Rezultă că această modalitate de comunicare a procesului-verbal este de natură a asigura încunoştinţarea efectivă a contravenientului în privinţa faptei săvârşite şi a sancţiunii contravenţionale aplicate.Astfel, Curtea constată că prin dispoziţiile art. 27 teza întâi din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 nu le este îngrădit contravenienţilor accesul liber la justiţie şi nici dreptul la un proces echitabil, nefiind astfel încălcate prevederile art. 21 din Constituţie, nici cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi nici cele ale art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 teza întâi din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Cătălin Gheorghe Radu în Dosarul nr. 2.510/281/2011 al Judecătoriei Ploieşti – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 septembrie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Cristina Teodora Pop––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește