DECIZIE nr. 1.253 din 7 octombrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1073 şi art. 1541 din Codul civil



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorIngrid Alina Tudora – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1073 şi art. 1541 din Codul civil, excepţie ridicată de Chiarotto Tiziano în dosarele nr. 5.731/325/2009, nr. 5.751/325/2009 şi nr. 5.730/325/2009 ale Judecătoriei Timişoara, precum şi în Dosarul nr. 5.749/325/2009 al Tribunalului Timiş – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării dosarelor nr. 967D/2010, nr. 968D/2010, nr. 1.058D/2010 şi nr. 2.888D/2010, având în vedere obiectul identic al acestora.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea acestor cauze.Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 968D/2010, nr. 1.058D/2010 şi nr. 2.888D/2010 la Dosarul nr. 967D/2010, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 26 ianuarie 2009 şi 28 ianuarie 2010, pronunţate în dosarele nr. 5.731/325/2009, nr. 5.751/325/2009 şi nr. 5.730/325/2009, precum şi prin Încheierea din 19 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 5.749/325/2009, Judecătoria Timişoara şi Tribunalul Timiş – Secţia civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1073 şi art. 1541 din Codul civil, excepţie ridicată de Chiarotto Tiziano cu ocazia soluţionării unor acţiuni civile având ca obiect obligaţia de a face.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 1073 din Codul civil sunt neconstituţionale, întrucât "dau naştere arbitrarului, instanţele, în mod subiectiv, având posibilitatea de a alege între obligarea debitorului fie la îndeplinirea obligaţiei, fie la dezdăunare, neexistând niciun criteriu de evaluare a daunelor". În ceea ce priveşte prevederile art. 1541 din Codul civil, apreciază că acestea sunt neconstituţionale în măsura în care se solicită mandatarului să remită mandantului chiar şi ce nu s-ar fi cuvenit acestuia, creându-se astfel o diferenţă nejustificată între contractul de mandat şi alte contracte similare, cum ar fi cel de asistenţă juridică.Judecătoria Timişoara şi Tribunalul Timiş – Secţia civilă şi-au exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată.Totodată, precizează că aspectele invocate de autorul acesteia vizează modul de interpretare şi aplicare a legii, ceea ce nu intră în competenţa Curţii Constituţionale.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitatea îl constituie prevederile art. 1073 şi art. 1541 din Codul civil, care au următorul conţinut:– Art. 1073: "Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei, şi în caz contrar are dreptul la dezdăunare.";– Art. 1541: "Mandatarul este dator, oricând i se va cere, a da seama mandantului de lucrările sale şi de a-i remite tot aceea ce ar fi primit în puterea mandatului, chiar când ceea ce ar fi primit nu s-ar fi cuvenit mandantului."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 57 privind exercitarea drepturilor şi a libertăţilor, art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi art. 135 privind economia României.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că reglementarea criticată a mai fost supusă controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi norme din Legea fundamentală şi cu o motivare similară.În acest sens sunt Decizia nr. 913 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 30 august 2010, Decizia nr. 974 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 20 septembrie 2010, şi Decizia nr. 432 din 15 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 6 iunie 2008, prin care Curtea a statuat că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.Astfel, prin aceste decizii Curtea a reţinut că "art. 1073 din Codul civil stabileşte regula de principiu privind efectele obligaţiilor, şi anume de a da creditorului dreptul de a urmări şi de a obţine de la debitor îndeplinirea exactă a prestaţiei la care s-a obligat sau de a cere despăgubiri în caz de neexecutare. Finalitatea textului este evidentă şi constă în realizarea drepturilor legale ale creditorului prin determinarea debitorului de a executa obligaţia la care este ţinut în temeiul unui contract încheiat între părţi, sub sancţiunea suportării unor despăgubiri. Asemenea reglementări creează condiţiile indispensabile valorificării dreptului de proprietate privată, dând expresie principiului garantării şi ocrotirii acestuia, în mod egal, indiferent de titular".În ceea ce priveşte prevederile art. 1541 din Codul civil, Curtea a constatat că "autorul excepţiei îşi motivează critica prin compararea contractului de mandat cu alte contracte, cum ar fi contractul de asistenţă juridică. O astfel de abordare a excepţiei de neconstituţionalitate este inadmisibilă, autorul nefăcând o veritabilă critică de neconstituţionalitate a art. 1541". De altfel, Curtea constată că nu se poate susţine că textul de lege care stabileşte obligaţiile mandatarului într-un contract de mandat încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor. Mandantul şi mandatarul nu se află în aceeaşi situaţie juridică, astfel că este firesc ca obligaţiile lor să fie diferit reglementate.În ceea ce priveşte celelalte norme constituţionale invocate de autorul excepţiei, Curtea constată că acestea nu sunt incidente în prezenta cauză.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1073 şi art. 1541 din Codul civil, excepţie ridicată de Chiarotto Tiziano în dosarele nr. 5.731/325/2009, nr. 5.751/325/2009 şi nr. 5.730/325/2009 ale Judecătoriei Timişoara, precum şi în Dosarul nr. 5.749/325/2009 al Tribunalului Timiş – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 octombrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește