DECIZIE nr. 1.253 din 6 octombrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1), raportate la art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorClaudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1), raportate la art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Hong Yong în Dosarul nr. 2.610/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate,CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 7 aprilie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 2.610/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1), raportate la art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Hong Yong într-o acţiune privind anularea unei decizii de returnare de pe teritoriul României şi obligarea Oficiului Român pentru Imigrări la prelungirea dreptului de şedere în România în scop de muncă şi la prelungirea autorizaţiei de muncă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textele de lege criticate îngrădesc exercitarea dreptului la muncă, deoarece nu îndeplinesc criteriile de claritate şi previzibilitate şi nu cuprind precizări cu privire la situaţia similară cu cea în care acesta se află, în fapt, astfel încât să aibă o indicare precisă a normelor aplicabile în speţa sa. În plus, lipsa de reglementare lasă loc arbitrariului şi abuzurilor din partea Oficiului Român pentru Imigrări, care are posibilitatea emiterii unor dispoziţii de returnare de pe teritoriul României, măsură ce aduce grave prejudicii străinului sub aspectul implicării răspunderii sale juridice din cauza nerespectării obligaţiilor specifice raporturilor de muncă cu angajatorul român. Mai susţine că "din împrejurările concrete ale cauzei nu rezultă că vătămarea acestui drept fundamental respectă criteriul de proporţionalitate consacrat de jurisprudenţa Curţii Europene, adică măsura dispusă să nu fie excesivă faţă de scopul urmărit, acela al protejării ordinii publice".Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale care reglementează dreptul la muncă, autorul excepţiei solicitând, în fapt, completarea acestora.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Avocatul Poporului, în punctul său de vedere, apreciază că dispoziţiile "art. 11 alin. (1) coroborate cu art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, republicată, sunt constituţionale”. Menţionează, în acest sens, considerentele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 565/2009. În plus, se mai arată, pe de o parte, că interpretarea şi aplicarea normelor juridice sunt operaţii ce revin în exclusivitate organelor şi autorităţilor competente în acest sens, iar pe de altă parte, că textele de lege criticate indică într-un mod suficient de clar elementele şi condiţiile necesare pentru acordarea dreptului solicitat, nerespectarea acestora având, de asemenea, o consecinţă legală previzibilă, ce rezultă în mod clar din ansamblul prevederilor ordonanţei de urgenţă.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 11 alin. (1), raportate la art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, acestea având următorul conţinut:– Art. 11. – Dispoziţii generale privind şederea străinilor: "(1) Străinii aflaţi temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează dreptul de şedere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de şedere.";– Art. 56. – Prelungirea dreptului de şedere temporară în scop de muncă: "(1) Străinilor intraţi în România în scopul angajării în muncă li se prelungeşte dreptul de şedere temporară, dacă: a) sunt titulari ai unei autorizaţii de muncă valabile;".În opinia autorului excepţiei, textele de lege menţionate contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii civile, art. 21 alin. (3) cu privire la dreptul părţilor la un proces echitabil şi ale art. 41 alin. (1) potrivit cărora dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. De asemenea, este invocat şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care reglementează dreptul la un proces echitabil.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că dispoziţiile de lege criticate au mai fost examinate în cadrul controlului de constituţionalitate.Astfel, prin Decizia nr. 565 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 3 iunie 2009, Curtea Constituţională a examinat dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, prin raportare la prevederile art. 41 alin. (1) din Constituţie, statuând, pentru argumentele acolo arătate, că acestea nu contravin dreptului la muncă. Dispoziţiile art. 56 alin. (1) lit. a) din acelaşi act normativ au fost examinate cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 277 din 26 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 181 din 24 martie 2009, ocazie cu care Curtea a reţinut, pentru motivele acolo expuse, că aceste prevederi nu contravin normelor art. 15 alin. (2), art. 21 alin. (3) şi ale art. 41 alin. (1) din Constituţie şi nici art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate şi în prezenta cauză. Cu acelaşi prilej, Curtea a mai arătat că textul de lege analizat „oferă suficiente repere şi elemente pentru ca persoana căreia i se adresează să înţeleagă condiţiile în funcţie de care i se poate acorda dreptul solicitat şi să îşi dirijeze, în consecinţă, comportamentul”.Având în vedere faptul că, faţă de aspectele deja analizate în jurisprudenţa anterior menţionată, nu au intervenit elemente noi, care să determine modificarea acesteia, Curtea Constituţională constată că, pentru identitate de raţiune, aceeaşi soluţie, de respingere a excepţiei, se impune şi în această cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1), raportate la art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Hong Yong în Dosarul nr. 2.610/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 octombrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi___________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește