DECIZIE nr. 1.246 din 6 octombrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 7 alin. (1), art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 şi art. 108^1 şi art. 108^3 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorMihaela Ionescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 7 alin. (1), art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 şi art. 108^1 şi art. 108^3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Cristian Niculescu Mizil în Dosarul nr. 466/3/2003 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.La apelul nominal răspunde personal autorul excepţiei, fiind asistat de avocatul Camelia Strat, cu delegaţie la dosar, partea Sofia Niculescu Mizil fiind reprezentată de acelaşi apărător, având împuternicire în acest sens, lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Avocatul prezent solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, reiterând motivele cuprinse în notele scrise depuse la dosarul cauzei.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât în cauză nu au fost aduse elemente noi, de natură să impună reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 18 decembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 466/3/2003, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 7 alin. (1), art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 şi art. 108^1 şi art. 108^3 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Cristian Niculescu Mizil într-o cauză civilă având ca obiect o acţiune în revendicare şi constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1995.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, faptul că prevederile art. 108^1 din Codul de procedură civilă fac posibilă judecarea prealabilă a cauzei prin constatarea relei-credinţe, fără administrarea de probe şi fără a exista posibilitatea exercitării unor căi de atac. Prin aceasta, se anulează liberul acces la justiţie, având loc "o condamnare, fără preaviz, la amendă şi daune". În continuare, arată că are calitatea de proprietar, în baza Legii nr. 112/1995, iar la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, în temeiul legii menţionate, a îndeplinit condiţiile prevăzute de aceasta, de a avea un contract de închiriere şi de a nu deţine în proprietate un imobil ori de a nu fi înstrăinat un astfel de imobil. Arată că Legea nr. 10/2001 a stabilit, în mod retroactiv, o condiţie suplimentară, respectiv existenţa bunei-credinţe la data încheierii actului juridic, a cărei neîndeplinire determină constatarea nulităţii absolute a actului juridic de înstrăinare a imobilului.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală consideră că excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect prevederile art. 108^1 şi art. 108^3 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată. În acest sens, arată că acestea nu limitează liberul acces la justiţie, ci dau posibilitatea aplicării unor amenzi judiciare sau despăgubiri, în cazul exercitării cu rea-credinţă a unor drepturi procesuale, în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 57 din Constituţie. Totodată, în ceea ce priveşte prevederile art. 1 din Legea nr. 10/2001, face referire la deciziile Curţii Constituţionale nr. 557/2005, nr. 592/2007, nr. 1.215/2007 şi nr. 155/2008. Apreciază că, pentru identitate de raţiune, prevederile art. 7 alin. (1) din lege nu contravin dispoziţiilor constituţionale privind liberul acces la justiţie. În ceea ce priveşte prevederile art. 45 alin. (2) din lege, face referire la deciziile Curţii Constituţionale nr. 191/2002, nr. 826/2006 şi nr. 1.055/2008.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 1, art. 7 alin. (1), art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 şi art. 108^1 şi art. 108^3 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale. În acest sens, arată că prevederile din Codul de procedură civilă nu încalcă dispoziţiile constituţionale şi din actele internaţionale invocate, de vreme ce persoana obligată la amendă sau despăgubire poate face cerere de reexaminare, prin care să solicite, motivat, să se revină asupra amenzii ori despăgubirii. În ceea ce priveşte prevederile din Legea nr. 10/2001, de asemenea criticate, consideră că acestea nu aduc atingere principiului neretroactivităţii legii, soluţia de restituire a unor categorii de imobile fiind rezultatul opţiunii legiuitorului şi are la bază exercitarea dreptului acestuia de a decide asupra modului de reparare a injustiţiilor şi a abuzurilor din legislaţia trecută, cu privire la dreptul de proprietate. Totodată, apreciază că dispoziţiile art. 57 şi art. 115 din Constituţie nu au incidenţă în prezenta cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1, art. 7 alin. (1), art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, în urma adoptării Legii nr. 247/2005, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005. Art. 1 alin. (1) şi art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 au fost modificate de art. I pct. 1, respectiv art. I pct. 10 din Legea nr. 1/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 3 februarie 2009. Textele de lege criticate au următorul conţinut:– Art. 1: "(1) Imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechiziţiilor şi nerestituite se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, în condiţiile prezentei legi.(2) În cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluţionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptăţite, sau despăgubiri acordate în condiţiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. … (3) Măsurile reparatorii prin echivalent constând în compensare cu alte bunuri sau servicii se acordă prin decizia sau, după caz, dispoziţia motivată a entităţii învestite potrivit prezentei legi cu soluţionarea notificării. Măsurile reparatorii în echivalent constând în despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv se propun a fi acordate prin decizia sau, după caz, dispoziţia motivată a entităţii învestite potrivit prezentei legi cu soluţionarea notificării. … (4) Măsurile reparatorii prin echivalent pot fi combinate. … (5) Primarii sau, după caz, conducătorii entităţilor învestite cu soluţionarea notificărilor au obligaţia să afişeze lunar, în termen de cel mult 10 zile calendaristice calculate de la sfârşitul lunii precedente, la loc vizibil, un tabel care să cuprindă bunurile disponibile şi/sau, după caz, serviciile care pot fi acordate în compensare."; … – Art. 7 alin. (1): "De regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură.";– Art. 45 alin. (2): "Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, considerate astfel anterior intrării în vigoare a Legii nr. 213/1998, cu modificările şi completările ulterioare, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credinţă.”Totodată, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi prevederile art. 108^1 şi art. 108^3 din Codul de procedură civilă, cu următorul conţinut:– Art. 108^1: "(1) Dacă legea nu prevede altfel, instanţa, potrivit dispoziţiilor prezentului articol, va putea sancţiona următoarele fapte săvârşite în legătură cu procesul, astfel:1. cu amendă judiciară de la 500.000 lei la 7.000.000 lei:a) introducerea, cu rea-credinţă, a unor cereri vădit netemeinice; … b) formularea, cu rea-credinţă, a unei cereri de recuzare sau de strămutare; … c) obţinerea, cu rea-credinţă, a citării prin publicitate a oricărei părţi; … d) obţinerea, cu rea-credinţă, de către reclamantul căruia i s-a respins cererea, a unor măsuri asigurătorii prin care pârâtul a fost păgubit; … e) contestarea, cu rea-credinţă, a scrierii sau semnăturii unui înscris; … 2. cu amendă judiciară de la 300.000 lei la 5.000.000 lei:a) neprezentarea martorului legal citat sau refuzul acestuia de a depune mărturie când este prezent în instanţă, în afară de cazul în care acesta este minor; … b) neprezentarea avocatului, a reprezentantului sau a celui care asistă partea, ori nerespectarea de către aceştia a îndatoririlor stabilite de lege sau de către instanţă, dacă în acest mod s-a cauzat amânarea judecării procesului; … c) refuzul expertului de a primi lucrarea sau nedepunerea lucrării în termenul fixat, ori refuzul de a da lămuririle cerute; … c1) nerespectarea de către agenţii forţei publice a obligaţiei de acordare a concursului la îndeplinirea efectivă a executării silite, potrivit art. 3732 alin. 1;d) neluarea de către conducătorul unităţii în cadrul căreia urmează a se efectua o expertiză a măsurilor necesare pentru efectuarea acesteia sau pentru efectuarea la timp a expertizei, precum şi împiedicarea de către orice persoană a efectuării expertizei în condiţiile legii; … d) neluarea de către conducătorul unităţii în cadrul căreia urmează a se efectua o expertiză a măsurilor necesare pentru efectuarea acesteia sau pentru efectuarea la timp a expertizei, precum şi împiedicarea de către orice persoană a efectuării expertizei în condiţiile legii; … e) neprezentarea unui înscris sau a unui bun, de către cel care îl deţine, la termenul fixat în acest scop de instanţă; … f) refuzul sau omisiunea unei autorităţi ori a altei persoane de a comunică la cererea instanţei, la termenul fixat în acest scop, datele care rezultă din actele şi evidenţele ei; … g) cauzarea amânării judecării sau executării silite de către cel însărcinat cu îndeplinirea actelor de procedură; … h) împiedicarea în orice mod a exercitării, în legătură cu procesul, a atribuţiilor ce revin judecătorilor, experţilor desemnaţi de instanţă în condiţiile legii, agenţilor procedurali, precum şi altor salariaţi ai instanţei. … (2) Amenda nu se va aplica persoanelor la care se referă pct. 2 al alin. 1, dacă motive temeinice le-au împiedicat să aducă la îndeplinire obligaţiile ce le revin."; … – Art. 108^3: "Cel care, cu intenţie sau din culpă, a pricinuit amânarea judecării sau a executării silite, prin una dintre faptele prevăzute în art. 1081 sau art. 1082, la cererea părţii interesate va putea fi obligat de către instanţa de judecată ori, după caz, de către preşedintele instanţei de executare, la plata unei despăgubiri pentru paguba cauzată prin amânare."În ceea ce priveşte art. 1, art. 7 alin. (1), art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii şi ale art. 21 alin. (1) referitoare la accesul liber la justiţie.În ceea ce priveşte prevederile art. 108^1 şi art. 108^3 din Codul de procedură civilă, autorul excepţiei consideră că se aduce atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 115 alin. (4) şi (6) privind adoptarea de către Guvern a ordonanţelor de urgenţă şi ale art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului. Totodată, invocă şi încălcarea dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, şi ale art. 66 pct. 5 din Tratatul de la Lisabona, privind dreptul la justiţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:I. Prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate. Astfel, prin mai multe decizii, ca, de exemplu, Decizia nr. 557 din 25 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.056 din 26 noiembrie 2005, Decizia nr. 592 din 19 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 23 august 2007, şi Decizia nr. 1.215 din 18 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 25 ianuarie 2008, Curtea a statuat că recunoaşterea sine die a posibilităţii persoanei interesate de a declanşa procedura de recuperare a imobilelor preluate abuziv de către stat ar fi fost de natură să genereze un climat de instabilitate juridică în domeniul proprietăţii imobiliare. Făcând referire la jurisprudenţa anterioară, Curtea a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, exercitarea dreptului de proprietate trebuie să se facă în limitele legii. Legiuitorul este aşadar competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea dreptului de proprietate, instituind limitări rezonabile în valorificarea ca drept subiectiv garantat, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru aceleaşi considerente, Curtea nu poate reţine nici contrarietatea celorlalte prevederi ale art. 1 şi ale art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 cu dispoziţiile din Constituţie încălcate.În ceea ce priveşte prevederile art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, Curtea nu poate constata că acestea sunt contrare dispoziţiilor privind neretroactivitatea legii, consacrate constituţional în art. 15 alin. (2), de vreme ce aplicarea principiului ocrotirii bunei-credinţe şi cel al aparenţei în drept nu consacră o soluţie legislativă novatoare.II. Totodată, Curtea reţine că asupra prevederilor art. 108^1 şi art. 108^3 din Codul de procedură civilă s-a mai pronunţat, de exemplu, prin deciziile nr. 610 din 27 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 22 iulie 2008, şi nr. 59 din 11 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 7 mai 2003. Curtea a statuat că activitatea procesuală a părţilor trebuie să se desfăşoare cu respectarea normelor prevăzute de lege. Stabilirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului, soluţie ce rezultă din dispoziţiile constituţionale ale art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Legea fundamentală.Pentru valorificarea drepturilor şi intereselor legitime părţile trebuie să acţioneze cu bună-credinţă, conform art. 57 din Legea fundamentală, iar nu în spirit abuziv, şicanatoriu, vexator pentru magistraţi ori pentru instanţă.Totodată, Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, că exercitarea abuzivă a unui drept se produce atunci când acel drept se realizează în alt scop decât cel pentru care legea l-a recunoscut.Curtea nu poate reţine critica autorului excepţiei potrivit căreia sancţionarea justiţiabililor pentru nerespectarea regulilor de procedură ar împiedica accesul liber la justiţie, deoarece, potrivit art. 108^5 din Codul de procedură civilă, împotriva încheierii de stabilire a sancţiunii, persoana obligată la amendă sau despăgubire poate face cerere de reexaminare prin care are posibilitatea de a solicita, motivat, să se revină asupra măsurii dispuse.Întrucât în cauza de faţă nu au fost aduse elemente noi, de natură să impună reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, atât soluţia, cât şi considerentele acestor decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.Celelalte dispoziţii constituţionale şi din actele internaţionale invocate nu au incidenţă în cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 7 alin. (1), art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 şi art. 108^1 şi art. 108^3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Cristian Niculescu Mizil în Dosarul nr. 466/3/2003 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 octombrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Ionescu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește