DECIZIE nr. 1.244 din 22 septembrie 2011

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 29/11/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 28 din 13 ianuarie 2012
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LADECIZIE 1354 20/10/2010
ActulREFERIRE LAOUG 62 30/06/2010
ActulREFERIRE LAOUG 62 30/06/2010 ART. 2
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 62 30/06/2010 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE 221 02/06/2009
ActulREFERIRE LALEGE 221 02/06/2009 ART. 5
ActulREFERIRE LALEGE 247 19/07/2005
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 4
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ActulREFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ActulREFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 14
 Nu exista acte care fac referire la acest act

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente



Augustin Zegrean – preşedinteAcsinte Gaspar – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorCristina Teodora Pop – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) şi alin. (1^1) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Enache Zarafu şi Tudora Zarafu în Dosarul nr. 31.592/3/2010 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi care formează obiectul Dosarului nr. 98D/2011 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal pentru autorii excepţiei Enache Zarafu şi Tudora Zarafu răspunde doamna avocat Denisa Stanca, din cadrul Baroului Bucureşti. Se constată lipsa celeilalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul apărătorului autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea excepţiei.Reprezentantului Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 25 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 31.592/3/2010, Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) şi alin. (1^1) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Enache Zarafu şi Tudora Zarafu în soluţionarea litigiului având ca obiect acordarea unor despăgubiri potrivit Legii nr. 221/2009.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, în susţinerea neconstituţionalităţii extrinseci a textelor criticate, autorul excepţiei susţine că acestea încalcă prevederile constituţionale ale art. 115 alin. (6) şi arată că, întrucât până la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 nu au existat hotărâri judecătoreşti irevocabile în materie, aspect afirmat şi în Nota de fundamentare a acestei ordonanţe de urgenţă, nu se justifică modificarea Legii nr. 221/2009 pe calea ordonanţei de urgenţă, neexistând, cu privire la acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile morale suferite ca urmare a condamnărilor cu caracter politic şi a măsurile administrative asimilate acestora, o situaţie urgentă a cărei reglementare nu putea fi amânată.Referitor la neconstituţionalitatea intrinsecă a dispoziţiilor criticate, se susţine că acestea contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, retroactivând, deoarece în momentul introducerii cererilor de chemare în judecată s-a născut în patrimoniul titularilor un drept la despăgubiri ce nu pot fi plafonate prin intrarea ulterior în vigoare a unui alt act normativ.Se arată, totodată, că textele criticate, prin plafonarea sumelor ce pot fi acordate ca despăgubiri, încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 şi pe cele ale art. 1 şi 4, precum şi dispoziţiile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, creând discriminare între persoanele care au obţinut hotărâri definitive şi irevocabile având ca obiect acordarea unor despăgubiri conform Legii nr. 221/2009, care vor obţine despăgubiri a căror valoare nu este plafonată, persoanele în favoarea cărora au fost pronunţate hotărâri în primă instanţă având acelaşi obiect şi persoanele care au introdus astfel de cereri sub imperiul legii vechi fără ca acestea să fi fost judecate până la intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, cărora le vor fi aplicate aceste plafonări. De asemenea, autorii susţin că dispoziţiile criticate creează discriminare între ultimele două categorii enunţate şi persoanele care introduc cereri de acordare a unor despăgubiri conform dreptului comun.Cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, autorii susţin că textele criticate limitează dreptul de liberă apreciere a instanţelor de judecată în privinţa cuantumului despăgubirilor acordate.Fără a invoca normele constituţionale referitoare la proprietate, autorul arată că soluţiile juridice criticate, analizate prin prisma prevederilor Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit cărora "nimeni nu poate fi lipsit de bunul său decât pentru o cauză de utilitate publică şi cu o justă şi prealabilă despăgubire", constituie o reală expropriere, fapt ce ar putea atrage numeroase noi cauze ale României la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.Astfel, instanţa arată că, deşi în acordarea despăgubirilor trebuie să se ţină cont de limitele reglementate prin lege, textele criticate, sub aspectul plafonărilor instituite, creează discriminare între persoanele ale căror cauze au fost soluţionate până la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 şi persoanele ale căror cereri având acelaşi obiect, din cauze obiective independente de voinţa lor, nu au obţinut astfel de hotărâri până la acea dată.Se apreciază, de asemenea, că prin aplicarea dispoziţiilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 acestei ultime categorii de persoane care au introdus cereri de chemare în judecată potrivit legii vechi, sunt încălcate şi prevederile constituţionale referitoare la neretroactivitatea legii.Totodată, se arată că, întrucât în materia despăgubirilor morale nu există criterii limitative ştiinţifice precis determinate, instanţele sunt libere să aprecieze asupra cuantumuluidespăgubirilor pe care le acordă în fiecare caz în parte, textele criticate încălcând prin plafonările stabilite această libertate de apreciere şi, în acest fel, principiul liberului acces la justiţie statuat la art. 21 din Constituţie.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor reprezentate, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate aşa cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) şi alin. (1^1) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, aşa cum au fost modificate prin art. I şi II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010.Din analiza considerentelor cuprinse în încheierea de sesizare, Curtea constată că autorii excepţiei de neconstituţionalitate critică, în realitate, dispoziţiile art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, potrivit cărora:"Art. I. Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, se modifică şi se completează după cum urmează:1. La articolul 5 alineatul (1), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:«a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la:1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic;2. 5.000 de euro pentru soţul/soţia şi descendenţii de gradul I;3. 2.500 de euro pentru descendenţii de gradul al II-lea;».";– "Art. II. – Dispoziţiile Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate şi completate prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se aplică proceselor şi cererilor pentru a căror soluţionare nu a fost pronunţată o hotărâre judecătorească definitivă până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.”În opinia autorilor excepţiei, dispoziţiile criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind statul român, ale art. 4 – Unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, ale art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivităţii legii, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) referitor la accesul liber la justiţie, ale art. 115 alin. (6) privind emiterea ordonanţelor de urgenţă, precum şi dispoziţiile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la interzicerea discriminării.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, constatând că acestea sunt neconstituţionale.Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”. Întrucât cazul de inadmisibilitate a intervenit după data de 15 noiembrie 2010 excepţia urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Enache Zarafu şi Tudora Zarafu în Dosarul nr. 31.592/3/2010 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 septembrie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Cristina Teodora Pop––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x