DECIZIE nr. 1.242 din 7 octombrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, art. 3 lit. c), art. 3^1 alin. (2) şi art. 23 alin. (2^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, art. 3, art. 3^1 şi art. 23 alin. (2^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Gheorghe Mirea, Ion Mirea şi Adrian Niculae în Dosarul nr. 5.201/312/2009 al Judecătoriei Slobozia.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 256D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi texte de lege, excepţie ridicată de aceiaşi autori în Dosarul nr. 5.200/312/2009 al Judecătoriei Slobozia.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere că obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 255D/2010 şi nr. 256D/2010 este identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 256D/2010 la Dosarul nr. 255D/2010, care este primul înregistrat.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 7 ianuarie 2010, pronunţate în dosarele nr. 5.201/312/2009 şi nr. 5.200/312/2009, Judecătoria Slobozia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, art. 3, art. 3^1 şi art. 23 alin. (2^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia a fost invocată de Gheorghe Mirea, Ion Mirea şi Adrian Niculae cu prilejul soluţionării unor cauze civile având ca obiect cererea de ieşire din indiviziune.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că textele de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 21, art. 53, art. 56 şi art. 124 alin. (2) din Constituţie, precum şi prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens arată că orice condiţionare a accesului liber la justiţie reprezintă o nesocotire a acestui principiu constituţional fundamental. Astfel, cuantumul taxelor de timbru stabilite prin textele de lege criticate a fost mărit fără a se ţine seama de condiţiile socioeconomice actuale şi de gradul de sărăcie al populaţiei majoritare, împrejurare de natură a împiedica accesul liber la justiţie. În plus, dispoziţiile criticate creează o discriminare între persoanele care au calitatea de moştenitori, respectiv între cele care reuşesc de la început să urmeze procedura succesorală notarială şi cele care, din motive obiective sau subiective, ajung să se adreseze instanţelor pentru tranşarea eventualelor neînţelegeri. Prin urmare, este evident că noua lege a taxelor de timbru va conduce la rămânerea cetăţenilor în indiviziune cu privire la bunurile care fac obiectul succesiunii şi la împiedicarea liberei circulaţii a acestor bunuri, fapt care se transpune din punct de vedere constituţional în încălcarea dreptului de acces la justiţie, dar şi a dreptului de proprietate.Judecătoria Slobozia, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2, art. 3, art. 3^1 şi art. 23 alin. (2^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările şi completările ulterioare. În realitate, Curtea constată că autorii excepţiei au în vedere doar dispoziţiile art. 2, art. 3 lit. c), art. 3^1 alin. (2) şi art. 23 alin. (2^1) din Legea nr. 146/1997, dispoziţii potrivit cărora:– Art. 2: "(1) Acţiunile şi cererile evaluabile în bani, introduse la instanţele judecătoreşti, se taxează astfel:a) până la valoarea de 50 lei – 6 lei; … b) între 51 lei şi 500 lei – 6 lei + 10% pentru ce depăşeşte 50 lei; … c) între 501 lei şi 5.000 lei – 51 lei + 8% pentru ce depăşeşte 500 lei; … d) între 5.001 lei şi 25.000 lei – 411 lei + 6% pentru ce depăşeşte 5.000 lei; … e) între 25.001 lei şi 50.000 lei – 1.611 lei + 4% pentru ce depăşeşte 25.000 lei; … f) între 50.001 lei şi 250.000 lei – 2.611 lei + 2% pentru ce depăşeşte 50.000 lei; … g) peste 250.000 lei – 6.611 lei + 1% pentru ce depăşeşte 250.000 lei. … (1^1) Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi cererilor privind declararea nulităţii, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial, precum şi cererilor privind constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept patrimonial; cererea privind repunerea părţilor în situaţia anterioară este scutită de taxă de timbru dacă este accesorie cererii privind declararea nulităţii, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea actului juridic patrimonial.(2) În cazul contestaţiei la executarea silită, taxa se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă sau la valoarea debitului urmărit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmărite. Taxa aferentă acestei contestaţii nu poate depăşi suma de 194 lei, indiferent de valoarea contestată. … (3) Valoarea la care se calculează taxa de timbru este cea declarată în acţiune sau în cerere. Dacă această valoare este contestată sau apreciată de instanţă ca derizorie, evaluarea se va face potrivit normelor metodologice prevăzute la art. 28 alin. (2) din prezenta lege."; … – Art. 3 lit. c): "(1) Acţiunile şi cererile neevaluabile în bani se taxează astfel: […]"c) cereri pentru:– stabilirea calităţii de moştenitor – 50 lei/moştenitor – stabilirea masei succesorale – 3% la valoarea masei succesorale;– cereri de raport – 3% la valoarea bunurilor a căror raportare se solicită;– cereri de reducţiune a liberalităţilor – 3% la valoarea rezervei care urmează a fi reîntregită prin reducţiunea liberalităţilor;– cereri de partaj – 3% la valoarea masei partajabile.Separat de această taxă, dacă părţile contestă bunurile de împărţit, valoarea acestora sau drepturile ori mărimea drepturilor coproprietarilor în cadrul cererilor de mai sus, taxa judiciară de timbru se datorează de titularul cererii la valoarea contestată în condiţiile art. 2 alin. (1);";– Art. 3^1 alin. (2): "Taxarea cererilor prevăzute la alin. (1) se face la valoarea imobilului declarat de părţi. În cazul în care valoarea declarată de părţi este inferioară valorii orientative stabilite prin expertiza întocmită de camerele notarilor publici, taxarea cererilor se va face la aceasta din urmă valoare.";– Art. 23 alin. (2^1): "În cazul în care, până la prima zi de înfăţişare, părţile încheie tranzacţie sau renunţă la judecată, suma achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru se restituie în întregime, iar în cazul în care tranzacţia ori renunţarea la judecată intervin ulterior primei zile de înfăţişare, se restituie până la jumătate din suma achitată, ţinând seama de actele procesuale deja îndeplinite."Autorii excepţiei consideră că aceste prevederi de lege sunt contrare următoarelor texte din Constituţie: art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, art. 56 referitor la contribuţiile financiare şi art. 124 alin. (2) prin care se arată că justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi. De asemenea, consideră că sunt încălcate şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că a mai analizat aspectele puse în discuţie de autorii acesteia.Astfel, referitor la prevederile art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997, Curtea, prin numeroase decizii, precum Decizia nr. 220 din 28 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 18 martie 2008, şi Decizia nr. 813 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 30 iulie 2008, a statuat că „accesul liber la justiţie nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. […] În virtutea dispoziţiilor constituţionale ale art. 56 alin. (1), potrivit cărora «Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice», plata taxelor şi a impozitelor reprezintă o obligaţie constituţională a cetăţenilor. Echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanţa de judecată prin hotărârea pe care o pronunţă în cauză, plata acestora revenind părţii care cade în pretenţii. În acelaşi sens este, de altfel, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiţie este aceea că nu este un drept absolut (Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, 1985). Astfel, acest drept, care cere prin însăşi natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăşi substanţa sa”.De asemenea, Curtea a mai reţinut, că, pentru aceleaşi considerente, textul de lege criticat nu cuprinde prevederi de natură să aducă atingere principiului potrivit căruia justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi, consacrat de art. 124 alin. (2) din Legea fundamentală.Argumente identice au fost reţinute şi cu privire la constituţionalitatea art. 2 din Legea nr. 146/1997, aşa cum se constată din Decizia nr. 422 din 13 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 19 decembrie 2003.În ceea ce priveşte constituţionalitatea art. 3^1 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, Curtea, prin Decizia nr. 765 din 3 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 17 august 2010, a statuat că raţiunea reglementării acestui text de lege a fost aceea de a limita folosirea procedurilor judiciare de către cetăţeni doar pentru a evita costurile unei proceduri notariale mult mai oneroase şi, astfel, o procedură eminamente necontencioasă să fie transformată, în mod indirect, în una contencioasă. Pentru a se atinge acest scop, prin textul criticat, s-a prevăzut ca taxele judiciare de timbru aplicabile procedurii judiciare să nu fie mai mici decât costurile pe care le implică procedura notarială. Numai în acest fel se pot evita acţiunile judiciare promovate, din punctul de vedere al timbrajului, în frauda legii.Prin urmare, Curtea a reţinut că "Această motivaţie care a stat la baza adoptării soluţiei legislative criticate nu relevă niciun fine de neconstituţionalitate atât timp cât etalonul folosit pentru stabilirea taxei judiciare de timbru este unul obiectiv. În speţă, legiuitorul a ales ca taxa judiciară de timbru să fie calculată în funcţie de valoarea imobilului stabilită prin expertiza întocmită de camerele notarilor publici.Dispoziţiile art. 77^1 alin. (4) şi (5) din Codul fiscal stabilesc obligaţia camerelor notarilor publici de a efectua expertize cu privire la valoarea de circulaţie a bunurilor imobile şi de a le reactualiza anual. Aceste expertize constituie un criteriu suficient de obiectiv şi precis în funcţie de care să fie calculată taxa judiciară de timbru, avându-se în vedere entitatea care le dispune (camera notarilor publici) şi persoanele care le întocmesc (experţi). Astfel, raportarea la aceste expertize evită declararea valorii imobilului la cote inferioare valorii sale de circulaţie în scopul plăţii unei taxe judiciare de timbru mult diminuate faţă de situaţia în care s-ar fi stabilit valoarea reală de circulaţie a bunului imobil".Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.În sfârşit, cu privire la dispoziţiile art. 23 alin. (2^1) din Legea nr. 146/1997, Curtea constată că, în realitate, critica de neconstituţionalitate vizează obligaţia de a plăti taxa judiciară de timbru anterior înfăptuirii actului de justiţie. Această soluţie nu este reglementată expres de textul de lege criticat, ci rezultă indirect, pe cale de interpretare, din reglementarea posibilităţii restituirii taxelor judiciare de timbru în situaţia încheierii unei tranzacţii sau a renunţării la judecată. Or, aşa cum s-a reţinut în mod constant în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, „impunerea prin lege a unor exigenţe cum ar fi instituirea unor termene sau plata unor taxe, pentru valorificarea de către titular a dreptului său subiectiv, chiar dacă constituie îngrădiri ale accesului liber la justiţie, are o solidă şi indiscutabilă justificare prin prisma finalităţii urmărite, constând în limitarea în timp a stării de incertitudine în derularea raporturilor juridice şi în restrângerea posibilităţilor de exercitare abuzivă a respectivului drept. Prin intermediul lor se asigură climatul de ordine, indispensabil pentru valorificarea plenară a drepturilor proprii, cu respectarea atât a intereselor generale, cât şi a drepturilor şi intereselor legitime ale celorlalţi titulari, cărora statul este ţinut, în egală măsură, să le acorde ocrotire”. În acest sens poate fi amintită Decizia nr. 39 din 29 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 12 martie 2004. De asemenea, aşa cum Curtea reţinea prin Decizia nr. 422 din 13 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 19 decembrie 2003, Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu conţine prevederi care să consacre gratuitatea actului de justiţie.Având în vedere aceste aspecte, Curtea respinge ca neîntemeiată critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. (2^1) din Legea nr. 146/1997.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, art. 3 lit. c), art. 3^1 alin. (2) şi art. 23 alin. (2^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Gheorghe Mirea, Ion Mirea şi Adrian Niculae în dosarele nr. 5.201/312/2009 şi nr. 5.200/213/2009 ale Judecătoriei Slobozia.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 octombrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește