DECIZIE nr. 1.242 din 18 noiembrie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 193 alin. 2 din Codul penal



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 193 alin. 2 din Codul penal, excepţie invocată de Marin Frunză în Dosarul nr. 483/121/2006 al Judecătoriei Galaţi – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, arătând că normele criticate nu au legătură cu cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 4 februarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 483/121/2006, Judecătoria Galaţi – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 193 alin. 2 din Codul penal, excepţie invocată de Marin Frunză.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este neconstituţional în măsura în care nu permite ca acţiunea penală să fie pusă în mişcare şi din oficiu de către organele abilitate ale statului.Astfel, cetăţeanul care nu are cunoştinţe juridice, care nu este profesionist şi nici nu are posibilităţile materiale necesare pentru a consulta un avocat profesionist, nu poate interpreta, aprecia corect litera şi spiritul prevederilor Codului penal, putând fi cu uşurinţă victima confuziilor şi a interpretărilor eronate.Judecătoria Galaţi – Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În plus, arată că, dată fiind situaţia de faţă, excepţia de neconstituţionalitate nu respectă cerinţa interesului, condiţie ce trebuie îndeplinită în legătură cu toate formele procedurale ce alcătuiesc conţinutul acţiunii.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituţional, întrucât nu încalcă dispoziţiile din Legea fundamentală invocate. Se face referire şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 193 alin. 2 din Codul penal, cu denumirea marginală Ameninţarea, care au următorul conţinut: "Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate."În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale se invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul român de drept, ale art. 11 – Dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 15 – Universalitatea, ale art. 16 Egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 – Accesul liber la justiţie, ale art. 24 – Dreptul la apărare, ale art. 31 Dreptul la informaţie, ale art. 53 – Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 124 – Înfăptuirea justiţiei, ale art. 126 – Instanţele judecătoreşti, ale art. 131 Rolul Ministerului Public, ale art. 132 – Statutul procurorilor şi ale art. 148 – Integrarea în Uniunea Europeană, cu raportare la art. 6, art. 14 şi art. 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, interzicerea discriminării, şi la o serie de articole din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, respectiv: art. 1, 2, 6, 7, 8, 10, 11 şi 30.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, se constată că aceasta nu are legătură cu cauza în care a fost ridicată. Aceasta întrucât dosarul penal în care a fost ridicată excepţia priveşte săvârşirea de către inculpat a infracţiunii prevăzute de art. 180 din Codul penal – Lovirea sau alte violenţe, iar nu a infracţiunii prevăzute de art. 193 din acelaşi Cod – Ameninţarea.De altfel, se constată că, în aceeaşi cauză, partea vătămată a mai invocat, anterior, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 180 alin. 3 teza întâi din Codul penal, potrivit cărora "Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate". Prin Decizia nr. 1.107 din 22 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 849 din 11 decembrie 2007, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate invocată. Ulterior, aceeaşi parte vătămată a invocat, în aceeaşi cauză, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 193 alin. 2 din Codul penal, care au acelaşi conţinut cu cele ale art. 180 alin. 3 teza întâi din Codul penal, numai că se referă la o altă infracţiune decât cea care face obiectul judecăţii.Aşa fiind, excepţia nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit căreia dispoziţiile legale criticate trebuie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 193 alin. 2 din Codul penal, excepţie invocată de Marin Frunză în Dosarul nr. 483/121/2006 al Judecătoriei Galaţi – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește