DECIZIE nr. 1.241 din 6 octombrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor titlului VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente şi a prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorMihaela Ionescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor titlului VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente şi a prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Emilia Băleanu şi Thony Hedwig în Dosarul nr. 9.608/30/2008 al Tribunalului Timiş – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 24 martie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 9.608/30/2008, Tribunalul Timiş – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor titlului VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente şi a prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Excepţia a fost ridicată de Emilia Băleanu şi Thony Hedwig într-o cauză civilă având ca obiect o acţiune în revendicare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii susţin, în esenţă, că cele două acte normative, "în măsura în care se aplică imobilelor preluate fără titlu valabil, nu corespund obligaţiei de restituire, respectiv de despăgubire, asumată de România prin ratificarea art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin aceasta fiind contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 11 alin. (1)". În continuare, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, arată că aceasta a constatat, în mod repetat, inefectivitatea sistemului de despăgubire introdus prin Legea nr. 247/2005 şi a condamnat România pentru refuzul de a plăti daune care să reflecte valoarea comercială a imobilelor preluate fără titlu valabil.Tribunalul Timiş – Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că art. 11 alin. (1) din Constituţie prevede obligaţia statului de a îndeplini întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce îi revin din tratatele la care este parte. Adoptarea de acte normative contrare dispoziţiilor din tratatele la care este parte România nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, întrucât, potrivit art. 11 alin. (2) din Legea fundamentală, tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern, iar instanţele de judecată au obligaţia de a aplica dispoziţiile favorabile din tratatele internaţionale, fără să fie însă nevoie de modificarea legii interne sau declararea neconstituţionalităţii acesteia. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care impune instanţelor române să aplice nu doar dispoziţiile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dar mai ales principiile enunţate în vasta sa jurisprudenţă. Arată că autorii excepţiei pot invoca şi obţine valorificarea pretenţiilor lor prin prisma dispoziţiilor internaţionale favorabile, dacă situaţia de fapt relevă existenţa unor premise susceptibile de a conduce la aplicarea jurisprudenţei şi textelor invocate, şi fără a se pronunţa neconstituţionalitatea legilor speciale reparatorii. Precizează că, dacă s-ar admite excepţia de neconstituţionalitate invocată, s-ar produce un dezechilibru grav în raporturile juridice născute în temeiul actelor normative contestate, cu consecinţa încălcării principiului securităţii raporturilor juridice civile, consacrat în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că prevederile criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate nu trebuie absolutizată, iar legiuitorul este îndreptăţit să stabilească conţinutul şi limitele acestuia, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile titlului VII – Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv – al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2005 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul proprietăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.194 din 30 decembrie 2005, şi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 29 iunie 2007, precum şi a prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, în urma adoptării Legii nr. 247/2005, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, modificată prin Legea nr. 1/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 3 februarie 2009.Textele de lege criticate sunt raportate la dispoziţiile constituţionale ale art. 11 alin. (1) privind obligaţia statului de a îndeplini cu bună-credinţă obligaţiile ce îi revin din tratatele la care este parte. Totodată, autorii excepţiei consideră că textul de lege criticat contravine şi dispoziţiilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:Titlul VII – Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv – al Legii nr. 247/2005 conţine prevederi privind organizarea Fondului „Proprietatea” şi procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Astfel, se reglementează următoarele aspecte: procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor, valorificarea titlurilor de despăgubire, stabilirea algoritmului de atribuire a acţiunilor emise de Fondul „Proprietatea”, căi de atac împotriva deciziilor Comisiei centrale pentru stabilirea despăgubirilor.Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 5 din 8 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 31 martie 2009, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor titlului VII din Legea nr. 247/2005, că este opţiunea exclusivă a legiuitorului de a decide asupra modului de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor din legislaţia trecută, prevederile de lege criticate fiind în acord cu dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (2) teza a doua, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.Pentru aceleaşi considerente, Curtea nu poate reţine nici neconstituţionalitatea Legii nr. 10/2001, a cărei adoptare a avut drept scop repararea injustiţiilor din perioada comunistă, punerea în aplicare a acesteia urmărind cu precădere prevalenţa restituirii în natură a imobilelor pentru care s-au depus notificări şi asigurarea respectării stabilităţii raporturilor de proprietate.De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut în jurisprudenţa sa (Dumitru Popescu contra României din 26 aprilie 2007, Vermeire contra Belgiei din 29 noiembrie 1991) faptul că prevederile Convenţiei pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale fac parte integrantă din ordinea juridică internă a statelor semnatare, acest aspect implicând obligaţia pentru judecătorul naţional de a asigura efectul deplin al normelor acesteia, asigurându-le preeminenţa faţă de orice altă prevedere contrară din legislaţia naţională. Curtea Europeană a constatat că statutul conferit Convenţiei în dreptul intern permite instanţelor naţionale să înlăture, din oficiu sau la cererea părţilor, prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenţia şi protocoalele sale adiţionale.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor titlului VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente şi a prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Emilia Băleanu şi Thony Hedwig în Dosarul nr. 9.608/30/2008 al Tribunalului Timiş – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 octombrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Ionescu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește