DECIZIE nr. 1.235 din 6 octombrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, excepţie ridicată de Cornelia Noureddine în Dosarul nr. 82/272/2009 al Judecătoriei Orăştie – Secţia civilă.La apelul nominal răspunde autoarea excepţiei, personal, fiind asistată de doamna avocat Anca Florina Clonţa, membru al Baroului Hunedoara, cu delegaţie la dosar. Se constată lipsa celeilalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autoarei excepţiei. Aceasta solicită, prin apărător, admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 46/2008. În plus faţă de argumentele cuprinse în motivarea excepţiei susţinute în faţa Judecătoriei Orăştie, arată că interesul public care ar justifica preschimbarea dreptului de proprietate într-un drept de creanţă constând în despăgubiri se poate face numai după corectă documentare tehnică, ştiinţifică şi juridică. Conchide că legiuitorul nu a analizat toate oportunităţile, soluţia cuprinsă în textul de lege criticat reprezentând o încălcare a dreptului de proprietate. Depune şi note scrise în acest sens.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că nu se justifică modificarea jurisprudenţei existente cu privire la aceste prevederi legale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 24 februarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 82/272/2009, Judecătoria Orăştie – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic nr. 46/2008. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamanta Cornelia Noureddine într-o cauză având ca obiect plângerea formulată împotriva încheierii de respingere a cererii de îndeplinire a unui act notarial.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 34 din Legea nr. 46/2008 sunt neconstituţionale, întrucât prin eliminarea dreptului de dispoziţie asupra terenului forestier se anulează însuşi dreptul de proprietate. Precizează că, în speţă, textul de lege criticat nu îi permite individualizarea proprietăţii sale, or „devălmăşia nu înseamnă proprietate, cât timp, prin existenţa ei, anulează dreptul în sine”. În acelaşi sens, arată că „asocierea [în cadrul devălmăşiei] este una abstractă, teoretică, constituită pe cote părţi ideale, ceea ce face imposibilă reprezentarea ei”.Judecătoria Orăştie consideră că prin prevederile art. 34 alin. (2) din Legea nr. 46/2008 legiuitorul a urmărit ca proprietatea forestieră să nu fie fărâmiţată excesiv şi să se asigure astfel o exploatare optimă a fondului silvic.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudenţa în domeniu a Curţii Constituţionale.Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorului excepţiei şi documentele depuse de acesta, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 34 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 27 martie 2008, care au următorul cuprins:– Art. 34: "(1) Terenurile forestiere proprietate publică a statului nu fac obiectul constituirii dreptului de proprietate sau al vreunui dezmembrământ al acestuia.(2) Proprietatea forestieră nu poate fi divizată sub limita de 1 ha. … (3) În cazul în care prin deschiderea unei succesiuni, din cauza numărului de moştenitori se creează posibilitatea nerespectării prevederilor alin. (2), se constituie moştenirea în favoarea unui/unor moştenitor/moştenitori, la nivelul minim prevăzut în prezentul cod, cu plata de sultă de către cel/cei în favoarea căruia/cărora s-a constituit moştenire." … Din motivarea excepţiei rezultă însă că intenţia autorului excepţiei a fost de a contesta numai constituţionalitatea dispoziţiilor art. 34 alin. (2) şi (3) din legea amintită, astfel că prin prezenta decizie Curtea Constituţională se va pronunţa cu privire la aceste dispoziţii legale.În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate textele de lege criticate contravin următoarelor prevederi din Legea fundamentală: art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 alin. (1) prin care este garantat dreptul de proprietate, art. 136 alin. (5) potrivit căruia proprietatea privată este inviolabilă. Se invocă, de asemenea, şi prevederile art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind protecţia proprietăţii private.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prin Decizia nr. 63 din 15 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 3 martie 2009, pronunţându-se asupra dispoziţiilor art. 34 alin. (2) din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, a reţinut că stabilirea prin lege a unei limite sub care proprietatea forestieră nu poate fi divizată este o măsură care dă expresie dispoziţiilor art. 44 alin. (7) din Constituţie, care obligă proprietarul ca, în exercitarea dreptului de proprietate, să respecte, printre altele, sarcinile privind protecţia mediului, aceste sarcini constituind chiar limitări ale dreptului de proprietate. Mai mult decât atât, în edictarea normei criticate, legiuitorul a acţionat în virtutea prevederilor art. 35 alin. (2) din Legea fundamentală, care obligă statul la crearea cadrului legislativ adecvat pentru exercitarea dreptului recunoscut la alin. (1) al aceluiaşi articol, şi anume dreptul la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic. Totodată, Curtea a statuat că interdicţia de a fărâmiţa suprafeţele de teren împădurit în parcele mai mici de 1 ha este pe deplin justificată de necesitatea asigurării unui interes social major, constând în conservarea fondului naţional forestier şi asigurarea unui mediu înconjurător sănătos.Faţă de cele susţinute în motivarea prezentei excepţii, Curtea observă că nu poate analiza constituţionalitatea unor prevederi legale pe considerente de oportunitate a reglementării, fiind atributul exclusiv al autorităţii legiuitoare să aprecieze necesitatea elaborării diverselor acte normative.Prevederile art. 34 alin. (3) din Legea nr. 46/2008 cuprind o normă ce decurge din dispoziţiile alineatului precedent, fiind o consecinţă a acestora. Astfel, reglementând cu privire la situaţia în care, ca urmare a deschiderii unei succesiuni, se creează posibilitatea divizării proprietăţii forestiere sub un hectar, prevederile art. 34 alin. (3) oferă soluţia logică pentru evitarea eludării interdicţiei stabilite la alineatul precedent, stabilind că se constituie moştenirea în favoarea unuia sau mai multor moştenitori, la nivelul de 1 ha, cu plata de sultă de către aceştia. Aşadar, întrucât conţinutul normei cuprinse la alin. (3) constituie o particularizare a regulii generale prevăzute la alin. (2), argumentele care au condus la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (2) din Legea nr. 46/2008 îşi menţin valabilitatea şi în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 34 alin. (3) din aceeaşi lege.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, excepţie ridicată de Cornelia Noureddine în Dosarul nr. 82/272/2009 al Judecătoriei Orăştie – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 octombrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește