DECIZIE nr. 1.233 din 22 septembrie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 din Codul de procedură penală



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorOana Cristina Puică – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Florin-Alin Jurcă în Dosarul nr. 4.882/55/2010 al Judecătoriei Arad – Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.951D/2010.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 14 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 4.882/55/2010, Judecătoria Arad – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată de Florin-Alin Jurcă cu ocazia soluţionării unei cauze penale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 25 din Codul de procedură penală încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 11 privind raportul dintre dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 referitoare la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 2 referitoare la dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 14 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi ale art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, dispoziţii privitoare la dreptul la un proces echitabil, întrucât aceste norme internaţionale precizează că orice acuzaţie în materie penală îndreptată împotriva unui justiţiabil trebuie dedusă judecăţii în faţa unui tribunal imparţial şi independent, iar noţiunea de "tribunal" nu poate fi extinsă şi cu privire la judecătorie, care este o instanţă de grad inferior.Judecătoria Arad – Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Constituţie şi din actele normative internaţionale invocate de autorul excepţiei.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 25 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: "Judecătoria judecă în primă instanţă toate infracţiunile, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe.Judecătoria soluţionează şi alte cazuri anume prevăzute de lege."În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 11 privind raportul dintre dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 referitoare la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 2 referitoare la dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 14 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi ale art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, dispoziţii privitoare la dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, întrucât, din punct de vedere terminologic, noţiunea de "tribunal independent şi imparţial", specifică actelor normative internaţionale invocate de autorul excepţiei, are un caracter autonom, fiind dezvoltată în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi aprobată, practic unanim, de literatura de specialitate în materie. Astfel, această noţiune trebuie privită în sensul Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Substanţa garanţiei în discuţie este dată de "dreptul la un tribunal" ca drept de acces la justiţie sau la un judecător, adică la un organ de jurisdicţie. După cum a decis instanţa europeană de contencios al drepturilor omului, un "tribunal" se caracterizează, în sens material, prin rolul său jurisdicţional, acela de a tranşa, pe baza normelor legale aplicabile şi după o procedură organizată, orice litigiu dat în competenţa sa. În acelaşi timp, el trebuie să îndeplinească un ansamblu de condiţii, precum organizarea tribunalului prin lege, independenţa şi durata mandatului membrilor săi, ca şi imparţialitatea şi existenţa altor garanţii de procedură (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 22 iunie 2000, pronunţată de Curtea de la Strasbourg în Cauza Coeme contra Belgiei, paragraful 99 al hotărârii).Totodată, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabilirea competenţei şi a procedurii de judecată este atributul exclusiv al legiuitorului, judecătoriile fiind o structură a puterii judecătoreşti, potrivit Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.Prin urmare, Curtea constată că nu pot fi reţinute criticile de neconstituţionalitate aduse prevederilor art. 25 din Codul de procedură penală prin raportare la dispoziţiile art. 14 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi ale art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.De asemenea, prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ci, dimpotrivă, asigură dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Florin-Alin Jurcă în Dosarul nr. 4.882/55/2010 al Judecătoriei Arad – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 septembrie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Oana Cristina Puică––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește