DECIZIE nr. 1.228 din 29 septembrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 245 alin. 1 lit. c^1) din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorOana Cristina Puică – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 245 alin. 1 lit. c^1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ion Popa şi Ioan Drăgan în Dosarul nr. 14.901/299/2007 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantul Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 29 ianuarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 14.901/299/2007, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 245 alin. 1 lit. c^1) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Ion Popa şi Ioan Drăgan cu ocazia soluţionării unei cauze civile având ca obiect anularea unor înscrisuri falsificate.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art. 245 alin. 1 lit. c^1) din Codul de procedură penală încalcă egalitatea în drepturi, dreptul la un proces echitabil şi prezumţia de nevinovăţie, întrucât sesizarea instanţei civile de către procuror, prin ordonanţa de încetare a urmăririi penale, cu o cerere de anulare a unor înscrisuri pe motiv că au fost falsificate, deşi acest fapt nu a fost stabilit printr-o hotărâre de condamnare definitivă, creează un privilegiu pentru persoana căreia îi sunt valorificate drepturile şi interesele private de către o autoritate a statului, rupe echilibrul în care ar trebui să se găsească părţile litigiului civil şi răstoarnă prezumţia de nevinovăţie.Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile de lege criticate nu aduc atingere dispoziţiilor din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate de autorii excepţiei.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 245 alin. 1 lit. c^1) din Codul de procedură penală sunt constituţionale, deoarece nu încalcă prevederile din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 245 alin. 1 lit. c^1) din Codul de procedură penală, introduse prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având următorul cuprins: „Prin ordonanţa de încetare a urmăririi penale se dispune totodată asupra: […] c^1) sesizării instanţei civile competente cu privire la desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris.”În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumţia de nevinovăţie, precum şi a prevederilor art. 6 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil şi prezumţia de nevinovăţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, potrivit art. 245 alin. 1 lit. c^1) din Codul de procedură penală, prin ordonanţa de încetare a urmăririi penale procurorul dispune totodată asupra sesizării instanţei civile competente cu privire la desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris, prevedere aplicabilă, conform art. 249 alin. 2 din acelaşi Cod, şi în procedura scoaterii de sub urmărire penală.Recunoscând procurorului care a dat o astfel de soluţie de netrimitere în judecată calitate procesuală activă pentru a solicita instanţei civile desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris, legiuitorul nu creează o situaţie discriminatorie pentru una dintre părţi, întrucât judecata se desfăşoară în faţa unei instanţe independente şi imparţiale, cu respectarea, în egală măsură, a drepturilor recunoscute de lege pentru toate părţile implicate în litigiu, pe baza administrării unor probe legale, utile, concludente şi pertinente soluţionării cauzei.Pentru aceleaşi considerente, textul de lege criticat nu încalcă nici dreptul la un proces echitabil recunoscut de art. 21 alin. (3) din Constituţie şi de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.De asemenea, nu poate fi reţinută critica autorilor excepţiei, în sensul că art. 245 alin. 1 lit. c^1) din Codul de procedură penală aduce atingere prezumţiei de nevinovăţie prevăzute de art. 23 alin. (11) din Constituţie şi de art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece, în cazurile în care acţiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală, instanţa civilă, sesizată de procurorul care a adoptat soluţia de netrimitere în judecată, nu se pronunţă cu privire la vinovăţia unei persoane sau cu privire la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, ci doar asupra veridicităţii înscrisurilor a căror desfiinţare totală sau parţială este cerută.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 245 alin. 1 lit. c^1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ion Popa şi Ioan Drăgan în Dosarul nr. 14.901/299/2007 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 septembrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Oana Cristina Puică–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește