DECIZIE nr. 1.227 din 29 septembrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 230 şi ale art. 249 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorOana Cristina Puică – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 230 şi ale art. 249 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Alexandru Tudor Georgescu în Dosarul nr. 5.602/299/2008 al Tribunalului Bucureşti – Secţia I penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 9 martie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 5.602/299/2008, Tribunalul Bucureşti – Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 230 şi ale art. 249 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Alexandru Tudor Georgescu cu ocazia soluţionării recursului împotriva unei sentinţe penale prin care a fost respinsă plângerea împotriva unei ordonanţe de scoatere de sub urmărire penală prin care a fost aplicată o sancţiune cu caracter administrativ.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate, întrucât permit procurorului să dispună sancţiuni cu caracter administrativ, încalcă dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv, egalitatea în faţa legii, precum şi dispoziţiile constituţionale referitoare la înfăptuirea justiţiei, instanţele judecătoreşti, conflictul temporal de legi, respectiv raportul dintre dreptul internaţional şi dreptul intern în materia drepturilor omului.Tribunalul Bucureşti – Secţia I penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc atingere dispoziţiilor constituţionale invocate de autor.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 230 şi art. 249 din Codul de procedură penală sunt constituţionale, întrucât nu încalcă prevederile din Legea fundamentală invocate de autorul excepţiei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 230 şi ale art. 249 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins:– Art. 230: "Procurorul, sesizat potrivit art. 228 alin. 2, dispune prin ordonanţă scoaterea de sub urmărire penală şi înştiinţează despre aceasta, când este cazul, persoana care a făcut sesizarea.";– Art. 249: "Scoaterea de sub urmărirea penală are loc când se constată existenţa vreunuia dintre cazurile prevăzute în art. 10 lit. a)-e) şi există învinuit sau inculpat în cauză.Dispoziţiile art. 242-246 şi 248 se aplică în mod corespunzător şi în procedura scoaterii de sub urmărire.În cazul prevăzut în art. 10 lit. b^1) procurorul se pronunţă prin ordonanţă."În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 124 referitoare la înfăptuirea justiţiei, ale art. 126 privind instanţele judecătoreşti şi ale art. 154 alin. (1) referitoare la conflictul temporal de legi, precum şi ale art. 11 alin. (2) privind dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului raportate la prevederile art. 6 paragraful 1 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 8 instituind dreptul la un recurs efectiv din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi ale art. I-3 alin. 1 teza a doua, ale art. II-80 şi ale art. II-107 alin. 2 din Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa, aceste din urmă dispoziţii privind egalitatea în faţa legii şi dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 230 şi ale art. 249 din Codul de procedură penală reglementează posibilitatea procurorului de a dispune prin ordonanţă scoaterea de sub urmărire penală, ceea ce nu echivalează însă cu o atingere adusă dreptului la un proces echitabil, deoarece rezoluţiile şi ordonanţele procurorului de netrimitere în judecată, inclusiv ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală şi de aplicare a unei sancţiuni cu caracter administrativ, sunt acte supuse cenzurii instanţei de judecată, la plângerea persoanei interesate, potrivit procedurii instituite prin art. 278^1 din Codul de procedură penală.Prin urmare, Curtea nu poate reţine criticile referitoare la încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3), art. 124 şi ale art. 126, respectiv a prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Dispoziţiile art. 154 alin. (1) din Legea fundamentală, ale art. 8 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, precum şi ale art. I-3 alin. 1 teza a doua, ale art. II-80 şi ale art. II-107 alin. 2 din Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa nu sunt aplicabile în cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 230 şi ale art. 249 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Alexandru Tudor Georgescu în Dosarul nr. 5.602/299/2008 al Tribunalului Bucureşti – Secţia I penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 septembrie 2009.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Oana Cristina Puică––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește