DECIZIE nr. 1.225 din 20 decembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor în Dosarul nr. 2.338/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că textul de lege nu nesocoteşte dispoziţiile din Legea fundamentală invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 8 mai 2007, pronunţată în Dosarul nr. 2.338/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor într-un litigiu de contencios administrativ având ca obiect constatarea existenţei dreptului la grevă al membrilor săi, salariaţi ai Inspectoratului General al Poliţiei Române.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că, prin excluderea categoriei sociale a poliţiştilor de la dreptul de a face grevă, textul de lege criticat încalcă prevederile art. 43 din Constituţie. Se arată că dispoziţiile art. 43 alin. (2) din Legea fundamentală permit legii să stabilească anumite condiţii şi limite ale exercitării dreptului pentru anumite categorii salariale, dar nu prevăd nicidecum posibilitatea interzicerii sale. Autorul excepţiei precizează că, spre deosebire de poliţişti, salariaţilor altor servicii indispensabile societăţii, ca, de exemplu, medicilor sau salariaţilor din sistemul energetic, nu le este interzis dreptul la grevă, ci doar le este limitat, prin instituirea obligaţiei de a asigura funcţionarea optimă a serviciilor pe perioada grevei.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În susţinerea acestui punct de vedere, precizează că legiuitorul a stabilit pentru poliţişti interdicţia privitoare la dreptul la grevă având în vedere importanţa şi complexitatea activităţii desfăşurate de aceştia şi consecinţele negative şi de mare amploare pe care le-ar avea întreruperea activităţii lor. Mai arată că regimul juridic special aplicabil poliţiştilor, inclusiv în ceea ce priveşte dreptul la grevă, este justificat de statutul lor special faţă de alte categorii de salariaţi.Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituţional. În acest sens, precizează că poliţiştii sunt funcţionari publici cu un statut special, care îşi desfăşoară activitatea profesională în interesul şi sprijinul persoanelor, comunităţii şi instituţiilor statului, astfel că încetarea activităţii acestora ar afecta un serviciu esenţial pentru societate, şi anume asigurarea ordinii publice.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 45 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, care au următorul cuprins:– Art. 45 alin. (1) lit. e): "(1) Poliţistului îi este interzis: (…)e) să declare sau să participe la greve, precum şi la mitinguri, demonstraţii, procesiuni sau orice alte întruniri cu caracter politic;". … În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 43 din Constituţie privind dreptul la grevă.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea observă că, prin critica de neconstituţionalitate formulată, se susţine că "excluderea poliţistului, ca şi categorie socială, de la dreptul constituţional la grevă încalcă flagrant dreptul fundamental de care se bucură orice cetăţean al României, inclusiv poliţistul, cetăţenii fiind egali în faţa legii". În plus, autorul excepţiei arată că, în opinia sa, limitarea dreptului la grevă pentru anumite categorii de salariaţi, permisă de alin. (2) al art. 43 din Legea fundamentală, nu înseamnă golirea de conţinut a acestui drept, ci echivalează, practic, cu o restrângere a respectivului drept fundamental, care nu poate fi făcută decât în condiţiile art. 53 din Constituţie.Analizând aceste critici, Curtea Constituţională reţine următoarele:Art. 43 alin. (1) din Constituţia României consacră dreptul la grevă numai pentru salariaţi, stipulând, în acest sens, că "Salariaţii au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale". În alin. (2) al art. 43, care îi are în vedere tot pe salariaţi, se prevede că "Legea stabileşte condiţiile şi limitele exercitării acestui drept, precum şi garanţiile necesare asigurării serviciilor esenţiale pentru societate".Curtea constată că, dintre actele internaţionale cu relevanţă asupra cauzei de faţă, pot fi enunţate următoarele:1. Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, adoptat de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 16 decembrie 1966 (ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974), care reglementează, în art. 8 alin. 1 lit. d), dreptul la grevă, exercitat în conformitate cu legile fiecărei ţări. Potrivit alin. 2 al aceluiaşi text, recunoaşterea dreptului la grevă nu împiedică stabilirea unor restricţii legale în exercitarea acestui drept de către membrii forţelor armate, ai poliţiei sau de către funcţionarii publici.2. Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 87/1948 privind libertatea sindicală şi protecţia dreptului sindical (ratificată de România prin Decretul nr. 213/1957, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 4 din 18 ianuarie 1958) care prevede în art. 9 pct. 1: „Măsura în care garanţiile prevăzute de prezenta convenţie se vor aplica forţelor armate şi poliţiei va fi determinată de legislaţia naţională.”3. Carta socială europeană revizuită, adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996 (ratificată de România prin Legea nr. 74/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 4 mai 1999), care, la art. 5 teza a doua, dispune: „Măsura în care garanţiile prevăzute în prezentul articol se vor aplica poliţiei va fi determinată prin legislaţia sau prin reglementarea naţională. Principiul aplicării acestor garanţii membrilor forţelor armate şi măsura în care ele se vor aplica acestei categorii de persoane sunt, de asemenea, determinate prin legislaţia sau prin reglementarea naţională.”Curtea reţine că niciunul dintre instrumentele internaţionale prezentate nu consacră expres interdicţia dreptului la grevă pentru poliţişti, oferind statelor posibilitatea ca, prin legislaţia naţională, să stabilească în ce măsură garanţiile prevăzute de respectivele documente se vor aplica poliţiştilor.Legiuitorul constituant a recunoscut dreptul la grevă, în mod expres, numai salariaţilor. Regula este, deci, că dreptul la grevă aparţine salariaţilor. De la această regulă există o serie de excepţii, concretizate în dispoziţii legale prin care dreptul salariaţilor de a declanşa grevă este limitat. Exercitarea dreptului la grevă se realizează, aşa cum prevede art. 43 alin. (2) din Legea fundamentală, în condiţiile legii. Or, legiuitorul a instituit anumite interdicţii şi restrângeri ale dreptului la grevă, în scopul asigurării bunului mers al activităţii economico-sociale şi al garantării intereselor de ordin general. În acest spirit, apar ca fireşti şi pe deplin justificate interdicţiile instituite de legiuitorul român, atât prin art. 45 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, supus controlului de constituţionalitate, cât şi prin art. 63 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 261/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 493 din 24 iulie 2007, care prevede că „Nu pot declara grevă: procurorii, judecătorii, personalul Ministerului Apărării şi al instituţiilor şi structurilor din subordinea sau coordonarea acestuia, personalul angajat de forţele armate străine staţionate pe teritoriul României, personalul militar şi funcţionarii publici cu statut special din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative şi din instituţiile şi structurile din subordinea sau coordonarea acestuia, (…)”. Aşa cum susţine şi Avocatul Poporului în punctul de vedere transmis Curţii Constituţionale, o „asemenea reglementare este justificată de faptul că poliţiştii sunt funcţionari publici cu statut special, care îşi desfăşoară activitatea profesională în interesul şi în sprijinul persoanelor, al comunităţii şi al instituţiilor statului, exclusiv pe baza şi în executarea legii, astfel că încetarea activităţii acestora afectează un serviciu esenţial pentru societate, respectiv asigurarea ordinii publice”.Curtea reţine, în plus, că interdicţia exercitării dreptului la grevă nu pune această categorie socio-profesională în imposibilitatea de a-şi apăra interesele profesionale şi sociale, precum şi drepturile legitime. Astfel, poliţiştii au posibilitatea ca, prin intermediul Corpului Naţional al Poliţiştilor, să recurgă, pentru satisfacerea acestor interese, la mijloace amiabile de soluţionare a conflictelor de muncă în raporturile cu administraţia centrală, constând în conciliere, mediere şi arbitraj, fără însă a apela la grevă.Curtea constată că nu poate reţine nici critica referitoare la încălcarea principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice, întrucât poliţiştii beneficiază de un statut special în comparaţie cu alte categorii de salariaţi, astfel că, în considerarea importanţei activităţii acestora în ansamblul societăţii, este justificată instituirea unui regim special în ceea ce priveşte exercitarea dreptului la grevă. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat, în mod constant, că egalitatea nu înseamnă uniformitate, fiind permisă instituirea unor tratamente juridice distincte pentru anumite categorii de persoane, dacă există o justificare obiectivă şi rezonabilă.În ceea ce priveşte art. 53 din Constituţie, considerat, de asemenea, ca fiind încălcat, pentru criticile prezentate anterior, Curtea reţine că dispoziţiile constituţionale care reglementează restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi ale cetăţenilor nu sunt aplicabile în cauza dedusă controlului de constituţionalitate.Aşa fiind, Curtea constată că prevederile art. 45 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului sunt constituţionale.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor în Dosarul nr. 2.338/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 decembrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu___________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește