DECIZIE nr. 1.222 din 5 octombrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 84 alin. (1) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 84 alin. (1) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Firoz Ahadiyan Pour Parvin în Dosarul nr. 9.337/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, care formează obiectul Dosarului nr. 731D/2010 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă doamna Alexandra Gotea, interpret autorizat de limba persană, care a fost solicitată pentru a asigura traducerea pe parcursul soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 732D/2010, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Akram Yassin Kassim în Dosarul nr. 10.651/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, precum şi în Dosarul nr. 830D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 84 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, ridicată de Adou Angora Bediackon Joseph Cyrille în Dosarul nr. 593/2/2010 al aceleiaşi instanţe.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă domnul Dalati Bassam, interpret autorizat de limba arabă, şi doamna Doina Butman, interpret de limbă franceză.Curtea, din oficiu, văzând identitatea parţială de obiect al cauzelor menţionate, pune în discuţie problema conexării lor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a acestor cauze.Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 732D/2010 şi nr. 830D/2010 la Dosarul nr. 731D/2010, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. Precizează că hotărârea judecătorească la care face referire textul de lege criticat are caracter definitiv şi irevocabil ca urmare a celerităţii cu care trebuie să se desfăşoare procedura prevăzută de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002. Invocă şi jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale şi apreciază că nu se impune reconsiderarea acesteia.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 27 ianuarie 2010 şi 23 martie 2010, pronunţate în dosarele nr. 9.337/2/2009, nr. 10.651/2/2009 şi nr. 593/2/2010, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 84 alin. (1) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, respectiv cu cele ale art. 84 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă. Excepţia a fost ridicată de Firoz Ahadiyan Pour Parvin, Akram Yassin Kassim şi, respectiv, de Adou Angora Bediackon Joseph Cyrille în cauze având ca obiect contestarea deciziilor de returnare a acestora de pe teritoriul României.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile art. 84 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 sunt contrare dreptului de acces liber la justiţie şi dreptului la un recurs efectiv, întrucât nu există decât o singură cale de atac împotriva dispoziţiei de părăsire a teritoriului, inexistenţa unei căi de atac „accesibile şi disponibile” afectând exercitarea drepturilor menţionate. Se mai arată că, în condiţiile în care nu există niciun control judiciar efectuat de către o instanţă superioară, este încălcat în mod flagrant dreptul la un proces echitabil. Aşadar, nu există nicio şansă de remediere a unei eventuale erori judiciare. În fine, se susţine că „refuzul recunoaşterii unei căi de atac împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond care analizează contestaţia formulată împotriva deciziei de returnare de pe teritoriul României încalcă dispoziţiile constituţionale incidente situaţiei străinilor din România, protecţiei efective a acestora împotriva discriminărilor de orice fel, precum şi ale prevederilor Legii fundamentale aplicabile libertăţilor cetăţeneşti recunoscute de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că nu este încălcat dreptul de acces liber la justiţie, de vreme ce tocmai art. 84 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă este cel care consacră dreptul de contestare în faţa instanţei a deciziei de returnare. Precizează că, din dispoziţiile art. 129 din Constituţie, care prevăd posibilitatea exercitării căilor de atac în condiţiile legii, nu reiese că legea nu poate consacra caracterul irevocabil al anumitor hotărâri pronunţate în primă instanţă. De asemenea, arată că jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului nu instituie pentru statele părţi obligaţia de a institui dublul grad de jurisdicţie decât în materie penală.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Curtea constată că din motivările excepţiei de neconstituţionalitate rezultă că obiectul acesteia îl constituie, în toate cele 3 dosare conexate, prevederile art. 84 alin. (1) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, care au următorul conţinut:– Art. 84 alin. (1) teza finală: "Decizia de returnare poate fi contestată în termen de 10 zile de la data comunicării la Curtea de Apel Bucureşti, în cazul în care aceasta a fost emisă de Oficiul Român pentru Imigrări, sau la curtea de apel în a cărei rază de competenţă se află formaţiunea teritorială care a emis decizia de returnare. Instanţa soluţionează cererea în termen de 30 de zile de la data primirii acesteia. Hotărârea instanţei este irevocabilă."În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine prevederilor din Legea fundamentală cuprinse la art. 21 – Accesul liber la justiţie şi art. 129 – Folosirea căilor de atac. Se invocă, de asemenea, şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 13 – Dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi art. 2 – Dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr. 7 la aceeaşi convenţie. Este amintit şi art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, care prevede că toţi oamenii sunt egali în faţa legii şi au dreptul, fără deosebire, la o protecţie egală a legii.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin mai multe decizii, dintre care pot fi menţionate, cu titlu de exemplu, Decizia nr. 867 din 10 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 4 august 2008, şi Decizia nr. 951 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 25 august 2010, s-a mai pronunţat asupra art. 84 alin. (1) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, din perspectiva unor critici similare, constatând conformitatea acestora cu prevederile constituţionale şi convenţionale invocate şi în cauza de faţă. Cu acele prilejuri, Curtea a constatat că procedura de soluţionare a cererilor în justiţie, formulate de străini în temeiul dispoziţiilor ordonanţei de urgenţă amintite, este o procedură specială şi accelerată în care accesul la justiţie nu este îngrădit, iar exercitarea deplină a drepturilor procesuale ale părţilor nu este periclitată. În plus, caracterul definitiv şi irevocabil al hotărârilor pronunţate în soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva deciziilor de returnare emise de Oficiul Român pentru Imigrări este justificat de celeritatea cu care acestea trebuie soluţionate.Aşadar, Curtea a reţinut că prevederile art. 84 alin. (1) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 nu contravin dispoziţiilor constituţionale referitoare la garantarea accesului liber la justiţie, întrucât textele de lege criticate oferă străinului interesat posibilitatea de a contesta în justiţie legalitatea şi temeinicia deciziei de returnare emise de autoritatea competentă, cererea sa urmând să fie examinată de o instanţă judecătorească independentă şi imparţială. Nu se poate susţine nici că sunt nesocotite prevederile art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care garantează dreptul la un recurs efectiv, autorii excepţiei beneficiind de posibilitatea, valorificată de altfel în mod concret, de a se adresa unei instanţe naţionale, în speţă curtea de apel.În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 129 din Legea fundamentală, Curtea Constituţională a statuat în mod constant că sunt de competenţa exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti şi modalitatea de exercitare a căilor de atac, iar principiul accesului liber la justiţie presupune posibilitatea celor interesaţi de a le exercita, în condiţiile stabilite prin lege, astfel încât accesul liber la justiţie nu presupune accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia. Invocarea dispoziţiilor art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu este relevantă, întrucât prevederile internaţionale amintite garantează dreptul la două grade de jurisdicţie exclusiv în materie penală, or prevederile criticate sunt de natură administrativă. Mai mult decât atât, paragraful 2 din art. 2 al Protocolului nr. 7 introduce unele excepţii chiar în materie penală.Totodată, Curtea a observat că prevederile art. 84 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 au vocaţia de a se aplică în mod egal tuturor celor care intră sub incidenţa acestora, fără privilegii şi fără discriminări.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe a Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 84 alin. (1) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Firoz Ahadiyan Pour Parvin, Akram Yassin Kassim şi de Adou Angora Bediackon Joseph Cyrille în dosarele nr. 9.337/2/2009, nr. 10.651/2/2009 şi, respectiv, nr. 593/2/2010 ale Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 octombrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește