DECIZIE nr. 1.220 din 18 decembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. (2) lit. a) şi art. 46 alin. (1) lit. a), raportate la art. 15 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorClaudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. (2) lit. a) şi art. 46 alin. (1) lit. a), raportate la art. 15 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, excepţie ridicată de Marian Oprişan în Dosarul nr. 962/91/2007 (nr. în format vechi 383/c+c/2007) al Tribunalului Vrancea – Secţia comercială şi de contencios administrativ fiscal.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 4 decembrie 2007 şi au fost consemnate în încheierea din acea dată, iar, în urma deliberărilor, Curtea a dispus amânarea pronunţării pentru data de 18 decembrie 2007.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 25 aprilie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 962/91/2007 (nr. în format vechi 383/c+c/2007), Tribunalul Vrancea – Secţia comercială şi de contencios administrativ fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. (2) lit. a) şi art. 46 alin. (1) lit. a), raportate la art. 15 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor. Excepţia a fost ridicată de Marian Oprişan într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate, prin aceea că prevăd suspendarea dreptului de deţinere a armelor, respectiv a dreptului de port şi folosire a armelor letale în cazul în care deţinătorul armei a dobândit calitatea de învinuit sau inculpat în cauze penale pentru fapte săvârşite cu intenţie, pentru care legea prevede o pedeapsă al cărei maxim special este mai mare de 1 an, încalcă prezumţia de nevinovăţie, dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică al persoanelor care, datorită funcţiei publice deţinute, au posibilitatea legală de a procura arme de apărare şi pază; totodată, textele operează restrângeri ale exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, contrare prevederilor art. 53 din Constituţie şi art. 29 paragraful 2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.În opinia autorului excepţiei, la dispunerea aplicării măsurii de suspendare a permisului de portarmă, legiuitorul ar fi trebuit să ia în considerare tipul infracţiunii, condiţiile în care a fost săvârşită fapta şi eventualele rezultate, deoarece această măsură reprezintă o sancţiune ce are ca scop pedepsirea unei persoane puse sub acuzaţie şi nu o măsură care să satisfacă cerinţele moralei, ordinii publice sau bunăstării generale. În plus, este refuzat dreptul la propria siguranţă şi la apărare, în condiţiile în care, în virtutea funcţiei de demnitate publică deţinute de o anumită persoană, aceasta este expusă unor acţiuni îndreptate împotriva sa; or, aceasta a fost tocmai raţiunea pentru care legiuitorul a recunoscut acestei categorii de persoane dreptul la portarmă, potrivit art. 14 alin. (2) din Legea nr. 295/2004.Tribunalul Vrancea – Secţia comercială şi de contencios administrativ fiscal susţine, în opinia sa, că, "într-adevăr, există unele neconcordanţe şi chiar contradicţii" între textele legale invocate, pe de o parte, şi normele constituţionale şi cele prevăzute în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, pe de altă parte. "Drept urmare, ar fi necesar o armonizare a acestor texte, o delimitare a infracţiunilor pentru care se pot dispune măsurile enumerate, precum şi o precizare cu privire la organele competente să le dispună".Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată, în acest sens, că Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor conţine reglementări clare privind cazurile de anulare a autorizaţiei şi, respectiv, a dreptului de a purta arme, fiind conforme cu legislaţia în materie a Uniunii Europene. Ca atare, susţinerile autorului excepţiei referitoare la încălcarea art. 23 alin. (11), art. 22 şi a art. 53 din Constituţie nu pot fi reţinute.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 30 alin. (2) lit. a) şi ale art. 46 alin. (1) lit. a), raportate la art. 15 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, sunt constituţionale. Aceasta, deoarece textele legale criticate nu prejudecă vinovăţia, pe de o parte, ci instituie măsuri preventive, justificate de necesitatea împiedicării săvârşirii de noi fapte contrare prevederilor legale, iar pe de altă parte, impun o anumită limitare a integrităţii fizice a persoanei, care se circumscrie, însă, scopului prevăzut de art. 53 din Constituţie, acela al desfăşurării în bune condiţii a instrucţiei penale şi al apărării ordinii publice. În plus, autorul excepţiei critică textele de lege vizate din perspectiva unei omisiuni de reglementare, ceea ce nu intră în competenţa Curţii Constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art.1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 30 alin.( 2) lit. a) şi ale art. 46 alin. (1) lit. a), raportate la art. 15 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 30 iunie 2004. Aceste texte au următoarea redactare:– Art. 30 alin. (2) lit. a): "Încetarea şi suspendarea dreptului de deţinere a armelor (…)(2) Dreptul de deţinere a armelor se suspendă în următoarele situaţii: … a) titularul se află în situaţia prevăzută la art. 15 alin. (1) lit. d);"; … – Art. 46 alin. (1) lit. a): "Suspendarea dreptului de port şi folosire a armelor letale(1) Suspendarea dreptului de port şi folosire a armelor letale se dispune de către organul competent care a acordat acest drept, în următoarele situaţii: … a) titularul dreptului se află în situaţia prevăzută la art. 15 alin. (1) lit. d);"; … – Art. 15 alin. (1) lit. d): "Condiţii de acordare a autorizaţiei de procurare a armelor letale(1) Autorizaţia de procurare a armelor letale se acordă persoanelor prevăzute la art. 14 alin. (2)-(5), dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii: (…) d) nu sunt învinuite sau inculpate în cauze penale pentru fapte săvârşite cu intenţie, pentru care legea prevede o pedeapsă al cărei maxim special este mai mare de 1 an." … În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor: art. 23 alin. (11) şi art. 11 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, referitoare la prezumţia de nevinovăţie; art. 22 din Constituţie şi art. 3 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la viaţă şi la integritatea fizică şi psihică; art. 53 din Constituţie şi art. 29 paragraful 2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională reţine că dispoziţiile legale criticate conţin una dintre condiţiile de suspendare a dreptului de deţinere, de port şi de folosire a armelor letale, şi anume aceea potrivit căreia persoana îndreptăţită, în temeiul art.14 alin. (2) – (5) din Legea nr. 295/2004, la procurarea de arme de apărare şi de pază, să nu aibă calitatea de învinuit sau inculpat în cauze penale pentru fapte săvârşite cu intenţie, pentru care legea prevede o pedeapsă al cărei maxim special este mai mare de 1 an. Aceasta este, de fapt, una dintre condiţiile necesare pentru acordarea autorizaţiei de procurare a armelor letale şi care, în momentul în care nu mai este îndeplinită, atrage, potrivit art. 30 alin. (2) lit. a) şi art. 46 alin. (1) lit. a) din legea criticată, suspendarea dreptului de deţinere, de port şi de folosire a armelor letale.Autorul excepţiei apreciază că dispoziţiile art. 30 alin. (2) lit. a) şi ale art. 46 alin. (1) lit. a), raportate la art. 15 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, sunt neconstituţionale, deoarece măsura de suspendare a dreptului de deţinere, de port şi folosire a armelor de apărare şi de pază, în condiţiile prevăzute de textele de lege criticate, este de natură să încalce principiul prezumţiei de nevinovăţie, dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, precum şi „dreptul la propria siguranţă” şi apărare al persoanei care, având calitatea de învinuit sau inculpat într-o cauză, pentru fapte săvârşite cu intenţie, pentru care legea prevede o pedeapsă al cărei maxim special este mai mare de 1 an, continuă să exercite o funcţie de demnitate publică. Susţine că legea acordă acestor categorii de persoane dreptul de deţinere, de port şi de folosire a armelor având în vedere tocmai raţiuni ce ţin de protecţia şi siguranţa fizică şi psihică a lor, iar acest drept nu poate fi retras pe timpul exercitării funcţiei de demnitate publică, fără a pune în pericol drepturile şi valorile mai sus invocate.Curtea constată că susţinerile de neconstituţionalitate pornesc de la o abordare greşită a textelor de lege criticate. Persoanele prevăzute de lege, care îndeplinesc o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii publice, pe perioada în care au această calitate, la fel ca şi demnitarii, magistraţii, diplomaţii sau poliţiştii, au, într-adevăr, potrivit art. 14 alin. (2) din Legea nr. 295/2004, vocaţia, posibilitatea legală de a procura arme de apărare şi de pază, în virtutea calităţii speciale pe care o au. La acordarea autorizaţiei de procurare a armelor letale, categoriile de persoane prevăzute la art. 14 alin.(2)-(5), printre care, deci, şi cele care îndeplinesc o funcţie de autoritate publică, trebuie să îndeplinească, însă, cumulativ, condiţiile prevăzute de art. 15. Una dintre acestea, prevăzută la lit. d) a alin. (1), este aceea ca solicitantul să nu fie învinuit sau inculpat în cauze penale pentru fapte săvârşite cu intenţie, pentru care legea prevede o pedeapsă al cărei maxim special este mai mare de 1 an.Această condiţie a fost avută în vedere, în mod simetric, şi pentru cazurile de suspendare a dreptului de deţinere, de port şi de folosire a armelor letale, din raţiuni evidente, ce ţin, în primul rând, de opţiunea legiuitorului în materie de politică penală a statului.Cât priveşte susţinerea autorului excepţiei că "sancţiunea privind suspendarea permisului de portarmă să fie un atribut exclusiv al organului de urmărire penală, sub controlul exercitat de instanţele judecătoreşti", este de observat că legiuitorul a adoptat soluţia juridică, potrivit căreia autoritatea care a aprobat cererea de eliberare a autorizaţiei de procurare a armelor, respectiv a permisului de armă, aceasta să ia şi măsura retragerii permisului de armă, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.Suspendarea acestui drept nu poate duce, în mod mediat, la încălcarea dreptului la viaţă şi la integritate fizică şi psihică al persoanei, indiferent de calitatea sa specială, aşa cum nici această calitate nu poate impune exercitarea dreptului în afara condiţiilor prevăzute de lege.În ceea ce priveşte pretinsa nesocotire a principiului prezumţiei de nevinovăţie, Curtea reţine că această critică este neîntemeiată, deoarece textele de lege examinate nu operează în sensul prestabilirii unei vinovăţii, ci instituie o măsură administrativă, cu caracter temporar şi preventiv, pe deplin justificată în contextul reglementat de legea criticată. De asemenea, nu poate fi reţinută nici pretinsa încălcare a art. 53 din Constituţie, deoarece acesta prevede explicit că în cazul desfăşurării instrucţiei penale, exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege, corelându-se astfel cu textul legii criticate.Aşa fiind, Curtea constată că neîntemeiate criticile de neconstituţionalitate privind încălcarea dispoziţiilor art. 22, art. 23 alin. (11) şi art. 53 din Constituţie, precum şi ale art. 3, art. 11 şi art. 29 paragraful 2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, urmând să respingă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. (2) lit. a) şi ale art. 46 alin. (1) lit. a), raportate la art. 15 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor.Totodată, Curtea constată că, astfel cum au fost formulate, criticile de neconstituţionalitate conţin mai degrabă recomandări de lege ferenda în materie, în sensul dorit de autorul excepţiei şi în funcţie de interpretarea şi modalitatea de aplicare concretă a legii în cadrul litigiului în care a fost invocată excepţia. Or, astfel de argumente de fapt, ca şi aprecierile personale privind aspecte din perspectiva unor omisiuni de reglementare legislativă, nu pot fi primite şi analizate de Curtea Constituţională, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.”Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. (2) lit. a) şi art. 46 alin. (1) lit. a), raportate la art. 15 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, excepţie ridicată de Marian Oprişan în Dosarul nr. 962/91/2007 (nr. în format vechi 383/c+c/2007) al Tribunalului Vrancea – Secţia comercială şi de contencios administrativ fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 decembrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește