DECIZIE nr. 1.220 din 12 noiembrie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 2 şi art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie şi ale art. 17 alin.1 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorIoana Marilena Chiorean – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, 2 şi 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie şi ale art. 17 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Viorel Bubău, respectiv de Ministerul Public – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Târgu Mureş în Dosarul nr. 5.934/320/2007 al Judecătoriei Târgu Mureş şi, respectiv, de Ministerul Public – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Oradea în Dosarul nr. 5.762/111/2007 al Tribunalului Bihor – Secţia penală.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 9 octombrie 2008, în prezenţa avocatului autorului excepţiei Viorel Bubău şi a reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 14 octombrie 2008, apoi pentru data de 15 octombrie 2008 şi apoi pentru data de 12 noiembrie 2008.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 21 mai 2008, pronunţată în Dosarul nr. 5.934/320/2007, Judecătoria Târgu Mureş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 2 şi art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie şi ale art. 17 alin. 1 din Codul de procedură penală. Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, 2 şi 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie a fost ridicată de Viorel Bubău, iar excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. 1 din Codul de procedură penală a fost ridicată de Ministerul Public – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Târgu Mureş într-o cauză penală privind săvârşirea unor infracţiuni prevăzute de Legea nr. 78/2000.Prin Încheierea din 2 iunie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 5.762/111/2007, Tribunalul Bihor – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. 1 din Codul de procedură penală. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Ministerul Public – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Oradea într-o cauză penală privind săvârşirea unei infracţiuni de înşelăciune.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Viorel Bubău, inculpat în cauză, susţine că dispoziţiile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 contravin prevederilor art. 16, art. 21 alin. (3), art. 24 şi art. 131 din Constituţie, întrucât instituie posibilitatea ca procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie să dobândească gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege, cu consecinţa întocmirii unor acte de urmărire penală pentru care nu au competenţa necesară.Cu privire la dispoziţiile art. 17 alin. 1 din Codul de procedură penală, se susţine că acestea contravin prevederilor art. 131 şi 132 din Constituţie, întrucât restrâng dreptul Ministerului Public de a promova acţiunea civilă în procesul penal. Astfel, în opinia autorilor excepţiei, textul legal criticat limitează în mod nejustificat posibilitatea procurorului de a apăra interesul general şi cel public, din moment ce soluţionarea laturii civile în cadrul procesului penal implică şi interese generale, cu efecte inclusiv asupra ordinii de drept.Judecătoria Târgu Mureş şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că prevederile art. 17 alin. 1 din Codul de procedură penală nu îngrădesc rolul constituţional al procurorului, iar extinderea competenţei acestuia cu privire la exercitarea acţiunii civile şi în alte cazuri ar încălca principiul disponibilităţii specific acţiunilor civile.Tribunalul Bihor – Secţia penală şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile art. 17 alin. 1 din Codul de procedură penală limitează dreptul procurorului de a exercita din oficiu acţiunea civilă în procesul penal şi contravin astfel prevederilor art. 131 alin. (1) din Constituţie.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art.1, art. 2 şi art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, aprobată prin Legea nr. 503/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 18 iulie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 17 alin. 1 din Codul de procedură penală.Dispoziţiile criticate au următorul cuprins:– Art. 1: "(1) Prin prezenta ordonanţă de urgenţă se înfiinţează Direcţia Naţională Anticorupţie, ca structură cu personalitate juridică, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin reorganizarea Parchetului Naţional Anticorupţie.(2) Direcţia Naţională Anticorupţie are sediul în municipiul Bucureşti şi îşi exercită atribuţiile pe întregul teritoriu al României prin procurori specializaţi în combaterea corupţiei. … (3) Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie conduce Direcţia Naţională Anticorupţie prin intermediul procurorului şef al acestei direcţii. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează conflictele de competenţă apărute între Direcţia Naţională Anticorupţie şi celelalte structuri sau unităţi din cadrul Ministerului Public."; … – Art. 2: "Direcţia Naţională Anticorupţie este independentă în raport cu instanţele judecătoreşti şi cu parchetele de pe lângă acestea, precum şi în relaţiile cu celelalte autorităţi publice, exercitându-şi atribuţiile numai în temeiul legii şi pentru asigurarea respectării acesteia.";– Art. 5: (1) Direcţia Naţională Anticorupţie este organizată în secţii conduse de procurori şefi secţie, ajutaţi de procurori şefi adjuncţi secţie. Secţiile se înfiinţează şi se desfiinţează prin ordin al procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii.(2) În cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie se pot înfiinţa servicii teritoriale, servicii, birouri şi alte compartimente de activitate, prin ordin al procurorului şef al acestui parchet. … (3) Sediul serviciilor teritoriale şi circumscripţia acestora se stabilesc de procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, de regulă, în localităţile în care îşi au sediul parchetele de pe lângă curţile de apel şi în raport cu circumscripţia acestora. … (4) Serviciile teritoriale, serviciile şi birourile sunt conduse de procurori-şefi. … (4^1) În cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie va funcţiona un birou de informare şi relaţii publice care va asigura legătura cu publicul şi cu mijloacele de comunicare în masă, în vederea garantării transparenţei activităţii de urmărire penală, în condiţiile stabilite de lege.(4^2) Conducătorul biroului, care îndeplineşte şi funcţia de purtător de cuvânt, poate fi un procuror desemnat de procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie ori un jurnalist, încadrat ca specialist, numit pe bază de concurs sau de examen.(5) Ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară îşi desfăşoară activitatea în cadrul secţiilor, serviciilor sau al altor compartimente de activitate, fiind repartizaţi prin ordin al procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie."; … – Art. 17 alin. 1 din Codul de procedură penală: "Acţiunea civilă se porneşte şi se exercită şi din oficiu, când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă."Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în faţa legii, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 131 privind rolul Ministerului Public şi ale art. 132 privind statutul procurorilor.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:I. În ceea ce priveşte dispoziţiile art.1, 2 şi 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, Curtea observă că prezenta critică de neconstituţionalitate vizează în mod direct posibilitatea dobândirii gradului profesional corespunzător parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de către procurori care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005. Curtea reţine că o asemenea posibilitate subzistă în practica instanţelor judecătoreşti din moment ce prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005, aprobată prin Legea nr. 54/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006, Direcţia Naţională Anticorupţie a devenit o structură specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Conferirea acestei poziţii superioare în ierarhia parchetelor, pe de o parte, ţine cont de Decizia Curţii Constituţionale nr. 235 din 5 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 31 mai 2005, iar, pe de altă parte, a determinat şi posibilitatea conferită membrilor acestei structuri de a dobândi gradul profesional corespunzător nivelului parchetului în care funcţionează. Curtea nu poate reţine încălcarea art. 16 din Constituţie, întrucât legiuitorul este liber să deroge de la regulile generale de promovare în funcţii, atât timp cât soluţia legislativă impusă este justificată în mod obiectiv şi raţional. În cazul de faţă, o asemenea situaţie este justificabilă prin avansarea în ierarhia parchetelor a Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Mai mult, nici susţinerile cu privire la încălcarea art. 21 şi 131 din Constituţie nu sunt întemeiate, părţile din procesul penal nefiind vătămate în niciun fel în drepturile lor de chestiuni care mai degrabă ţin de cariera profesională a magistraţilor.II. Cu privire la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. 1 din Codul de procedură penală, Curtea reţine că aceasta este neîntemeiată. Potrivit art. 131 alin. (1) din Constituţie, în activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor. Analizând acest text constituţional, Curtea a statuat prin Decizia nr. 65 din 25 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 13 februarie 2007, că ansamblul reglementărilor legale trebuie să garanteze şi să asigure dreptul Ministerului Public de a-şi exercită acest rol constituţional. În cauza de faţă, Curtea reţine că norma legală criticată îndeplineşte cerinţele constituţionale impuse cu privire la rolul Ministerului Public. Curtea constată că Ministerul Public îşi exercită rolul constituţional, de principiu, prin apărarea unor valori sociale de ordine publică, pe când în cazul de faţă critica de neconstituţionalitate vizează extinderea competenţelor sale cu privire la iniţierea acţiunii civile, acţiune alăturată celei penale în procesul penal şi care apără, de regulă, valori de ordin privat. Având în vedere faptul că procesul civil este guvernat de principiul disponibilităţii, şi acţiunea civilă din cadrul procesului penal trebuie să ţină cont de acelaşi principiu, ea păstrându-şi regimul juridic de drept civil, chiar dacă este exercitată în cadrul procesului penal. Rezultă că Ministerul Public nu se poate substitui chiar titularului dreptului; în caz contrar, s-ar ajunge la aplicarea tale quale a principiului oficialităţii, specific actelor necesare desfăşurării procesului penal, cu privire la acţiunea civilă, ceea ce este inadmisibil. Mai mult, potrivit jurisprudenţei instanţei constituţionale, şi anume Decizia nr. 80 din 20 mai 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 14 iulie 1999, aplicarea principiului oficialităţii numai dacă persoana vătămată este o unitate la care se referă art. 145 din Codul penal încalcă textul art. 44 alin. (2) din Constituţie.Curtea observă că, prin norma legală criticată, legiuitorul a prevăzut două excepţii de la principiul disponibilităţii acţiunii civile, şi anume atunci când persoana vătămată este lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă. Aceste excepţii sunt justificate în mod obiectiv şi rezonabil, întrucât reprezintă măsuri de protecţie pentru cei care nu au capacitate de exerciţiu deplină, ocrotirea acestora fiind un deziderat public. În schimb, impunerea la nivel de principiu a excepţiei ar echivala cu schimbarea naturii juridice a acţiunii civile.De asemenea, Curtea reţine că existenţa în sine a infracţiunii nu este în niciun fel influenţată de constituirea sau nu ca parte civilă a persoanei vătămate. Desigur, o asemenea soluţie îşi găseşte pe deplin aplicabilitatea chiar şi în cazul infracţiunilor de rezultat care, în cadrul laturii obiective, impun ca urmare imediată producerea unui prejudiciu. În consecinţă, în cazul infracţiunilor ce implică producerea unui prejudiciu, chiar şi atunci când partea vătămată nu se constituie parte civilă, acţiunea penală va fi exercitată de procuror, din oficiu, în condiţiile legii.Mai mult, Curtea observă că, în cazul în care reprezentanţii persoanelor juridice nu înţeleg să se constituie parte civilă în procesul penal şi prin acest lucru provoacă, în final, un prejudiciu entităţii juridice reprezentate, ei pot fi traşi la răspundere civilă, disciplinară sau penală, după caz.Totodată, contestarea existenţei prejudiciului de către persoana vătămată nu este decât o simplă probă la dosarul cauzei. Potrivit art. 63 alin. 2 din Codul de procedură penală, aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 1, art. 2 şi art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie şi cu majoritate de voturi în privinţa prevederilor art. 17 alin. 1 din Codul de procedură penală,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 2 şi art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie şi ale art. 17 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Viorel Bubău, respectiv de Ministerul Public – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Târgu Mureş în Dosarul nr. 5.934/320/2007 al Judecătoriei Târgu Mureş şi, respectiv, de Ministerul Public – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Oradea în Dosarul nr. 5.762/111/2007 al Tribunalului Bihor – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 noiembrie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ioana Marilena ChioreanÎntrucât doamna Ioana Marilena Chiorean se află în concediu,în locul său semnează, în temeiul art. 261 alin. 2 dinCodul de procedură civilă,Prim-magistrat-asistent,Claudia Miu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește