DECIZIE nr. 1.219 din 12 noiembrie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 7 şi 8 lit. b) din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorOana Cristina Puică – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 7 şi 8 lit. b) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ion Criveanu în Dosarul nr. 3.967/90/2007 al Curţii de Apel Piteşti – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 16 octombrie 2008 şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi dată, când Curtea, având în vedere cererea autorului excepţiei referitoare la amânarea pronunţării în vederea depunerii de note scrise, a amânat pronunţarea la 6 noiembrie 2008 şi apoi la 12 noiembrie 2008.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 11 martie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 3.967/90/2007, Curtea de Apel Piteşti – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 7 şi 8 lit. b) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Ion Criveanu cu ocazia soluţionării recursului cu privire la o sentinţă prin care a fost respinsă ca nefondată plângerea împotriva unei rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art. 278^1 alin. 7 şi 8 lit. b) din Codul de procedură penală încalcă accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, deoarece în cadrul acestei proceduri instanţa verifică rezoluţia sau ordonanţa atacată doar pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a eventualelor înscrisuri noi prezentate.Curtea de Apel Piteşti – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile de lege criticate nu împiedică părţile interesate să apeleze la instanţele de judecată şi să se prevaleze de toate garanţiile procesuale ce condiţionează un proces echitabil.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 278^1 alin. 7 şi 8 lit. b) din Codul de procedură penală sunt constituţionale, făcând trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 165/2006.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 7 şi 8 lit. b) din Codul de procedură penală, astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 356/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având următorul cuprins:"Judecătorul, soluţionând plângerea, verifică rezoluţia sau ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.Judecătorul pronunţă una dintre următoarele soluţii: […]b) admite plângerea, prin sentinţă, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz. Judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin care anume mijloace de probă". … În susţinerea neconstituţionalităţii acestui text de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 278^1 alin. 7 şi 8 lit. b) din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la prevederile art. 21 din Legea fundamentală invocate şi în prezenta cauză şi cu motivări similare.Astfel, prin Decizia nr. 770 din 1 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 25 iulie 2008, Curtea a considerat ca fiind neîntemeiată critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, reţinând că limitarea mijloacelor de probă care pot fi administrate la judecarea plângerii împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată este justificată având în vedere natura juridică a acestei plângeri, care nu vizează judecarea propriu-zisă a cauzei penale, ci constituie un mijloc procedural prin care se realizează un examen al rezoluţiei sau al ordonanţei procurorului atacate sub aspectul legalităţii acesteia. Ca urmare, este firesc ca, în vederea soluţionării plângerii, instanţa să verifice, pe baza lucrărilor şi a materialului existente în dosarul cauzei, care au fost avute în vedere de procuror la emiterea ordonanţei sau a rezoluţiei de netrimitere în judecată atacate, dacă această soluţie a fost sau nu dispusă cu respectarea dispoziţiilor legale. Cu aceeaşi ocazie, Curtea a statuat că dispoziţiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală nu încalcă dreptul la un proces echitabil, petentul având deplina libertate de a demonstra în faţa instanţei de judecată nelegalitatea actului atacat, în raport cu lucrările şi materialul din dosarul cauzei, precum şi posibilitatea prezentării unor probe suplimentare faţă de cele deja administrate, respectiv „înscrisuri noi”.Pentru aceleaşi considerente, prin Decizia nr. 241 din 20 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 26 aprilie 2007, Curtea a respins şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, în raport de o critică similară.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate mai sus îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 7 şi 8 lit. b) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ion Criveanu în Dosarul nr. 3.967/90/2007 al Curţii de Apel Piteşti – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 noiembrie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Oana Cristina Puică––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește