DECIZIE nr. 1.218 din 5 octombrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15-20, art. 28 alin. (2), art. 29, art. 31-34 şi ale art. 39 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15-20, art. 28 alin. (2), art. 29, art. 31-34 şi ale art. 39 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Andrei Mihăescu în Dosarul nr. 14.594/211/2009 al Judecătoriei Cluj-Napoca.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, reprezentată de Decizia nr. 259/2007.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 14 ianuarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 14.594/211/2009, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15-20, art. 28 alin. (2), art. 29, art. 31-34 şi ale art. 39 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Excepţia a fost ridicată de Andrei Mihăescu într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece "instituie o discriminare între contravenienţi", "încalcă dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare şi prezumţia de nevinovăţie", precum şi dreptul de proprietate.Judecătoria Cluj-Napoca şi-a exprimat opinia în sensul netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate, în concordanţă cu jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 15-20, art. 28 alin. (2), art. 29, art. 31-34 şi ale art. 39 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare. Textele legale criticate prevăd următoarele:– Art. 15-20 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 fac parte din cap. II al ordonanţei, intitulat „Constatarea contravenţiei”, şi reglementează aspecte procedurale referitoare la stabilirea contravenţiei, conţinutul procesului-verbal de contravenţie şi condiţiile de întocmire a acestuia;– Art. 28 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 se referă la achitarea amenzilor care se cuvin bugetului de stat;– Art. 29 stabileşte că dispoziţiile art. 28 se aplică şi în cazurile prevăzute la art. 10 alin. (2), dacă contravenientul achită jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ pentru fiecare dintre contravenţiile constatate, fără ca prin totalizare să se depăşească maximul prevăzut pentru contravenţia cea mai gravă;– Art. 31-34 se referă la procedura de contestare a procesului-verbal de contravenţie;– Art. 39 alin. (3) prevede că executarea sancţiunii contravenţionale se face în condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale privind executarea silită a creanţelor fiscale.În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii cuprinse în Legea fundamentală: art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul român de drept, art. 15 alin. (1) privind universalitatea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (11) cu privire la prezumţia de nevinovăţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 44 alin. (1) şi (8) privind garantarea dreptului de proprietate şi interzicerea confiscării averii dobândite licit, art. 56 referitoare la contribuţiile financiare, art. 136 alin. (5) care consacră caracterul inviolabil, în condiţiile legii, al proprietăţii private. De asemenea, sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 11 – "Dreptul internaţional şi dreptul intern" şi ale art. 20 – "Tratatele internaţionale privind drepturile omului".Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, prin mai multe decizii, dintre care poate fi menţionată, exemplificativ, Decizia nr. 961 din 25 septembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 734 din 30 octombrie 2008, s-a pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 15-20, art. 28 alin. (2), art. 29, art. 31-34 şi ale art. 39 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, prin raportare la aceleaşi texte fundamentale invocate şi faţă de critici de neconstituţionalitate similare. Cu acel prilej Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, constatând că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor invocate în motivarea criticii.Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, atât soluţia deciziei menţionate, cât şi argumentele pe care aceasta s-a bazat îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15-20, art. 28 alin. (2), art. 29, art. 31-34 şi ale art. 39 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Andrei Mihăescu în Dosarul nr. 14.594/211/2009 al Judecătoriei Cluj-Napoca.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 octombrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește