DECIZIE nr. 1.218 din 18 decembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată, din oficiu, de Tribunalul Timiş – Secţia civilă în dosarele nr. 11.850/325/2006, 11.861/325/2006, 12.584/325/2006, 12.586/325/2006, 12.588/325/2006, 12.721/325/2006, 42/220/2007, 303/220/2007, 418/295/2007, 690/295/2007, 3.078/325/2007, 8.007/325/2007 şi de Rolf Schneider în Dosarul nr. 316/308/2007 al Judecătoriei Sighişoara.La apelul nominal se prezintă partea Merschdorf Peter-Iosif, prin mandatar, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Din oficiu, Curtea pune în dezbatere problema conexării celor 13 dosare înregistrate pe rolul său, având în vedere că obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate este identic.Partea prezentă şi reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condiţiile conexării dosarelor.Reţinând identitatea de obiect, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Curtea dispune conexarea celor 13 dosare.Cauza fiind în stare de judecată, mandatarul părţii Merschdorf Peter-Iosif susţine admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile criticate contravin prevederilor art. 44 din Constituţie.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 3 octombrie 2007, pronunţate în dosarele nr. 12.584/325/2006, 12.586/325/2006, 12.588/325/2006 şi 690/295/2007, prin încheierile din 10 octombrie 2007, pronunţate în dosarele nr. 11.850/325/2006, 11.861/325/2006, 42/220/2007, 303/220/2007, 418/295/2007 şi 3.078/325/2007, prin încheierile din 17 octombrie 2007, pronunţate în dosarele 12.721/325/2006 şi 8.007/325/2007, Tribunalul Timiş – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată, din oficiu, de instanţa judecătorească.Prin Încheierea din 24 septembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 316/308/2007, Judecătoria Sighişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Rolf Schneider.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Tribunalul Timiş – Secţia civilă şi Rolf Schneider arată că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, încălcând prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) care consacră principiul nediscriminării, art. 21 privind liberul acces la justiţie şi ale art. 44 referitoare la garantarea proprietăţii private. Astfel, în primul rând, beneficiul legii reparatorii este subsumat întrunirii condiţiei cetăţeniei române pentru persoana îndreptăţită să solicite reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafeţele de terenuri agricole sau terenuri cu destinaţie forestieră, contravenind în această manieră principiului nediscriminării consacrat de Legea fundamentală. În al doilea rând, dreptul subiectiv conferit de legea reparatorie specială se cere a fi valorificat într-un termen substanţial a cărui expirare atrage inevitabil sancţiunea decăderii, deci face imposibilă realizarea dreptului pretins. Or, în condiţiile în care termenul pentru declanşarea procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate a expirat în anul 2005, foştii proprietari de terenuri, în prezent cetăţeni străini, nu mai pot beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de care au fost spoliaţi în perioada comunistă, împrejurare ce determină, în opinia instanţei, încălcarea principiului constituţional referitor la garantarea proprietăţii private.În al treilea rând, în ceea ce îi priveşte pe moştenitorii legali ai foştilor proprietari, instanţa apreciază că, în cazul lor, nu pot fi aplicabile concluziile Deciziei nr. 408/2004, prin care Curtea Constituţională a reţinut că voinţa legiuitorului constituţional, potrivit căreia cetăţenii străini şi apatrizi pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor prin moştenire legală, nu permite decât o interpretare univocă, norma fiind de imediată aplicare, respectiv numai pentru situaţiile în care succesiunea în legătură cu care se exercită calitatea de moştenitori legali s-a deschis după intrarea în vigoare a Constituţiei revizuite. O astfel de interpretare a Constituţiei încalcă principiul constituţional al liberului acces la justiţie, întrucât condiţionează posibilitatea de a accede la beneficiul legii reparatorii de un fapt juridic – decesul autorului petiţionarului.Pe de altă parte, dispoziţiile art. 48 din Legea nr. 18/1991 creează o situaţie discriminatorie între persoanele îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate, în condiţiile legii fondului funciar, şi cele îndreptăţite la retrocedarea imobilelor ce fac obiectul Legii nr. 10/2001. Astfel, dacă în cazul Legii nr. 10/2001 cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi un drept special de folosinţă asupra imobilelor, care, după redobândirea cetăţeniei române, se poate transforma în drept de proprietate, în domeniul de aplicare a Legii nr. 18/1991, cetăţenii străini sau apatrizi – foşti proprietari ai terenurilor solicitate sau moştenitori ai acestora nu dobândesc nimic. Mai mult, dacă imobilele care fac obiectul de reglementare al Legii nr. 10/2001 au fost preluate fără titlu valabil, persoanele îndreptăţite, indiferent de cetăţenie, îşi păstrează calitatea de proprietar avută în momentul preluării.Această discriminare între categoriile de cetăţeni care îşi întemeiază pretenţiile pe dispoziţiile celor două legi reparatorii, ambele având o ipoteză comună – deposedarea abuzivă de proprietatea imobiliară în regimul comunist, nu îşi poate găsi fundamentare şi justificare în nicio prevedere legală internă.Judecătoria Sighişoara apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, invocând în acest sens Decizia nr. 630/2007, prin care Curtea Constituţională a respins critica cu un atare obiect.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, text de lege care are următorul conţinut: „Cetăţenii români cu domiciliul în străinătate, precum şi foştii cetăţeni români care şi-au redobândit cetăţenia română, indiferent dacă şi-au stabilit sau nu domiciliul în ţară, pot face cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafeţele de terenuri agricole sau terenuri cu destinaţie forestieră, prevăzute la art. 45, care le-au aparţinut în proprietate, dar numai până la limita prevăzută la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945, de familie, pentru terenurile agricole, şi nu mai mult de 30 ha de familie, pentru terenurile cu destinaţie forestieră, în termenul, cu procedura şi în condiţiile prevăzute la art. 9 alin. (3)-(9).”Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 care consacră egalitatea în drepturi a cetăţenilor, coroborate cu cele ale art. 18 referitoare la cetăţenii străini, art. 21 privind liberul acces la justiţie, art. 44 referitor la garantarea proprietăţii private şi ale art. 46 care garantează dreptul la moştenire.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra constituţionalităţii textelor de lege criticate s-a pronunţat prin Decizia nr. 630/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 1 august 2007. Cu acel prilej s-a reţinut că dispoziţiile Legii nr. 18/1991 au ca scop reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestuia în favoarea foştilor cooperatori, a moştenitorilor acestora şi a altor persoane care, la data intrării în vigoare a legii, nu aveau calitatea de proprietari, asupra terenurilor care constituie fondul funciar al României. Dreptul de proprietate al acestor persoane este reconstituit sau, după caz, constituit în temeiul şi în condiţiile legii. În acest context, legea prevede categoriile de persoane îndreptăţite a formula cererile de reconstituire a dreptului de proprietate, dispoziţiile art. 48 stabilind posibilitatea de a solicita reconstituirea şi pentru cetăţenii români cu domiciliul în străinătate, precum şi pentru foştii cetăţeni români care şi-au redobândit cetăţenia română, indiferent dacă şi-au stabilit sau nu domiciliul în ţară. Aşadar, având în vedere obiectul de reglementare al legii – proprietatea funciară – şi scopul declarat al acesteia – retrocedarea către foştii proprietari sau moştenitorii acestora a dreptului de proprietate asupra terenurilor preluate de cooperativele agricole de producţie sau de către stat -, reglementarea condiţiilor în care operează această retrocedare, inclusiv sub aspectul persoanelor îndreptăţite, constituie opţiunea legiuitorului, condiţionarea exercitării dreptului de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor de calitatea de cetăţean român reprezentând o astfel de opţiune, care este pe deplin constituţională.Astfel, dispoziţiile art. 44 alin. (2) teza a doua din Constituţie, deşi nu mai prevăd in terminis interdicţia dobândirii dreptului de proprietate asupra terenurilor de către cetăţenii străini şi apatrizi, nu o înlătură, ci doar precizează cazurile şi condiţiile în care aceştia pot dobândi un asemenea drept, restrângând astfel sfera de aplicare a acestei incapacităţi speciale.Potrivit normei constituţionale, una dintre modalităţile de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenurilor de către cetăţenii străini sau apatrizi este moştenirea legală, ceea ce presupune că aceştia, după anul 2003, pot dobândi terenuri în condiţiile dreptului comun (art. 650 din Codul civil şi următoarele), Legea nr. 18/1991, republicată, fiind o lege specială care are ca destinatari doar pe cetăţenii români.Pe de altă parte, legea are ca scop reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea unor persoane care, la data intrării în vigoare a legii, nu aveau calitatea de proprietari. Prin urmare, nu se pot invoca, în aplicarea prevederilor Legii nr. 18/1991, garantarea şi ocrotirea constituţională a dreptului de proprietate în persoana reclamanţilor, câtă vreme aceştia nu sunt titulari ai acestui drept, ce urmează a se naşte ulterior.Raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiei anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menţinută.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată, din oficiu, de Tribunalul Timiş – Secţia civilă în dosarele nr. 11.850/325/2006, 11.861/325/2006, 12.584/325/2006, 12.586/325/2006, 12.588/325/2006, 12.721/325/2006, 42/220/2007, 303/220/2007, 418/295/2007, 690/295/2007, 3.078/325/2007, 8.007/325/2007 şi de Rolf Schneider în Dosarul nr.316/308/2007 al Judecătoriei Sighişoara.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 decembrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește