DECIZIE nr. 1.217 din 18 decembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (1) lit. f), art. 26 şi art. 26^1 din Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistent şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, excepţie ridicată de Viorel Coman şi Ileana Coman în Dosarul nr. 132/100/2007 al Tribunalului Maramureş – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, întrucât apreciază că prevederile de lege criticate nu sunt contrare textelor din Constituţie invocate ca fiind încălcate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 10 septembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 132/100/2007, Tribunalul Maramureş – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, excepţie ridicată de Viorel Coman şi Ileana Coman într-un litigiu de contencios administrativ având ca obiect anularea unui act emis de autorităţile publice locale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţin, în esenţă, următoarele: art. 24 alin. (1) lit. f) din lege "instituie exclusivitatea posibilităţii atacării de către prefect, în totul sau în parte, în faţa instanţei de contencios administrativ, a actelor administrative adoptate de consiliul judeţean, de consiliul local sau de către primar, nici o altă persoană, fizică sau juridică, autoritate publică sau instituţie publică etc. neavând o astfel de prerogativă legală de sesizare a instanţei judecătoreşti în astfel de cazuri". Or, potrivit art. 1 alin. (1), (7) şi (8) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în cazurile prevăzute de aceasta, pot introduce acţiuni în contencios administrativ Prefectul, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, Avocatul Poporului, Ministerul Public. Aşadar, textul de lege criticat „restrânge neconstituţional, exclusiv la instituţia prefectului, aria subiecţilor care pot ataca în contencios administrativ hotărârile consiliului local, deşi şi acţiunea exercitată de prefect, în astfel de cazuri, este tot o acţiune în contencios administrativ”; textul criticat a instituit „nepermis o prerogativă legală exclusivă în favoarea prefectului şi în detrimentul altor persoane interesate, vătămate într-un drept al lor sau într-un interes legitim, fiind lăsată la latitudinea unei singure autorităţi de a aprecia asupra necesităţii atacării în justiţie a unor astfel de acte normative de interes local”; „creează premisele arbitrariului, nefiind consacrată o normă de protecţie a persoanei în faţa unor eventuale abuzuri ale consiliului local şi, implicit, a prefectului, iar exclusivitatea constituită în favoarea prefectului, pe calea aşa numitului contencios administrativ obiectiv, nu asigură evitarea producerii unor efecte ireparabile”. În consecinţă, se consideră că art. 24 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 340/2004 încalcă art. 21 alin. (1) şi (2), art. 52 alin. (1) şi (2), art. 53 alin. (1) şi (2) şi art. 126 alin. (6) din Constituţie, precum şi, sub aspectul accesului la justiţie, art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În sensul posibilităţii atacării în contencios administrativ atât a actelor administrative cu caracter normativ, cât şi a celor cu caracter individual sunt invocate deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 765/2006, nr. 1.483/2006, nr. 1.918/2006 şi nr. 4.016/2006.În final, se susţine că pentru cele arătate "dispoziţiile art. 24 alin. (1) lit. f) şi respectiv art. 26 şi 26^1 din Legea nr. 340/2004” sunt neconstituţionale „în măsura în care limitează dreptul de a ataca hotărârile consiliului local pe calea acţiunii directe în contencios administrativ exclusiv la instituţia prefectului, creând o prerogativă legală discreţionară şi, astfel, nu protejează cetăţeanul în faţa abuzului normativ/legislativ pe plan local”, astfel că, în temeiul art. 57 din Constituţie, se solicită Curţii Constituţionale ca, „pe baza unei decizii de interpretare, să decidă asupra înţelesului lor contrar Constituţiei României”.Tribunalul Maramureş – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal consideră excepţia de neconstituţionalitate invocată neîntemeiată, deoarece "dispoziţiile art. 24 alin. (1) lit. f) nu limitează sfera persoanelor care pot ataca în instanţă actele administrative emise de autorităţile publice, ci stabileşte ca sarcină a prefectului un control a priori a legalităţii actului administrativ".În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, în esenţă, arată că "autorii excepţiei dau textului de lege criticat o interpretare restrictivă, desprinsă de cadrul general de reglementare a instituţiei contenciosului administrativ". Invocându-se Decizia Curţii Constituţionale nr. 137 din 7 decembrie 1994, se arată că atribuţia prefectului de a ataca în contencios administrativ actele administrative ale autorităţilor administraţiei publice locale ori judeţene pe care le consideră nelegale se exercită în baza tutelei administrative, care „presupune dreptul de control al Guvernului sau al altei autorităţi a administraţiei statului asupra actelor autorităţilor locale alese, ce funcţionează în virtutea principiului autonomiei locale”, precum şi posibilitatea ca prefectul să atace „în faţa instanţei de contencios administrativ un act al consiliului judeţean, al celui local sau al primarului, în cazul în care consideră actul ilegal”, fiind de neconceput ca într-un stat de drept actul ilegal al unei autorităţi locale să nu poată fi atacat în faţa instanţei de judecată de către prefect. În sfârşit, se arată că abrogarea art. 26 şi 26^1 din lege, prin art. IV alin. (2) din Legea nr. 262/2007, înlătură orice altă interpretare contrară celei prezentate.Avocatul Poporului apreciază că art. 24 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 340/2004 nu numai că nu contravine art. 21 din Constituţie, ci este în sensul art. 123 alin. (5) din aceasta, referitor la posibilitatea ca prefectul să atace în justiţie acte ale consiliului judeţean, ale celui local sau ale primarului, pe care le consideră ilegale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, art. 24 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 658 din 21 iulie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, cuprinse în art. I pct. 17, respectiv pct. 23 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 179/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.142 din 16 decembrie 2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 181/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 450 din 24 mai 2006.Art. 24 alin. (1) lit. f) din lege prevede: "(1) În calitate de reprezentant al Guvernului, prefectul îndeplineşte următoarele atribuţii principale: (…) f) verifică legalitatea actelor administrative ale consiliului judeţean, ale consiliului local sau ale primarului."Din motivarea autorilor excepţiei, depusă la dosar, rezultă însă că aceştia au invocat atât neconstituţionalitatea art. 24 alin. (1) lit. f) din lege, cât "şi, prin extinderea controlului de constituţionalitate, şi a art. 26 şi art. 26^1 din Legea nr. 340/2004„. Or, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, autorul excepţiei este partea care a invocat-o, astfel încât instanţa nu poate, prin încheierea de sesizare, să o modifice, ci numai să îşi exprime opinia asupra excepţiei. Aceasta, cu atât mai mult cu cât instanţa de judecată are posibilitatea ca, din oficiu, să sesizeze Curtea Constituţională asupra legitimităţii constituţionale a unor prevederi. Aşa fiind, prin prezenta decizie, Curtea urmează să se pronunţe şi asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 şi art. 26^1 din Legea nr. 340/2004.Autorii excepţiei susţin că textele de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) care consacră accesul liber la justiţie şi dreptul părţilor la un proces echitabil, art. 52 alin. (1) şi (2) referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică într-un drept al său ori într-un interes legitim, exercitat în condiţiile şi limitele stabilite prin lege organică, art. 53 alin. (1) şi (2) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 126 alin. (6) privind controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, precum şi, sub aspectul accesului la justiţie, art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:I. În legătură cu neconstituţionalitatea art. 24 alin.(1) lit. f) din Legea nr. 340/2004, se susţine, în esenţă, că restrânge aria subiecţilor care pot ataca în contencios administrativ hotărârile consiliului local exclusiv la instituţia prefectului şi în detrimentul altor persoane interesate de a aprecia asupra necesităţii atacării în justiţie a unor astfel de acte normative de interes local, ceea ce creează premisele arbitrariului.Acest text de lege a mai fost supus controlului de constituţionalitate şi Curtea s-a mai pronunţat în cauze în care, ca şi în prezentul dosar, se formulau critici asemănătoare, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie. Astfel, de exemplu, prin Deciziile nr. 314 din 14 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 694 din 2 august 2005, şi nr. 436 din 10 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2007, respingând excepţia, Curtea a reţinut, în esenţă, că art. 24 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 340/2004 nu este contrar principiilor constituţionale care guvernează administraţia publică locală, ci reprezintă, dimpotrivă, o consacrare a acestora şi o garanţie a executării legilor, precum şi că, potrivit art. 1 alin. (3) din aceeaşi lege, principala atribuţie a prefectului, ca reprezentant al Guvernului pe plan local, este cea de garantare a respectării legii şi a ordinii publice la nivel local.În consecinţă, soluţia de respingere a excepţiei, precum şi considerentele care au justificat-o îşi menţin valabilitatea şi în acest dosar, în care, aşa cum s-a arătat, subzistă principala critică de neconstituţionalitate formulată şi anterior, şi anume dreptul prefectului de a ataca în instanţă actele administrative ale autorităţilor locale.II. În legătură cu solicitarea autorilor excepţiei, formulată în motivarea acesteia, în sensul extinderii controlului de constituţionalitate şi asupra art. 26 şi 26^1 din Legea nr. 340/2004, Curtea constată că textele menţionate au fost abrogate expres prin art. IV alin. (2) din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, astfel că excepţia urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. Această soluţie rezultă din coroborarea prevederilor art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii prevederilor din legi şi ordonanţe în vigoare, în caz contrar excepţia fiind inadmisibilă.Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, excepţie ridicată de Viorel Coman şi Ileana Coman în Dosarul nr. 132/100/2007 al Tribunalului Maramureş – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 şi 26^1 din aceeaşi lege, excepţie ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe de judecată.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 decembrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent şef,Gabriela Dragomirescu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește