DECIZIE nr. 1.215 din 29 septembrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 277 şi ale art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorOana Cristina Puică – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 277 şi ale art. 278^1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Michael Mullner în Dosarul nr. 13.565/301/2008 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 19 februarie 2009, pronunţată în Dosarul nr.13.565/301/2008, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 277 şi ale art. 278^1 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Michael Mullner cu ocazia soluţionării plângerii împotriva unei rezoluţii a procurorului de începere a urmăririi penale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textele de lege criticate încalcă egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, întrucât art. 277 din Codul de procedură penală nu prevede nicio sancţiune pentru nerespectarea obligaţiei procurorului de a soluţiona plângerea în termen de 20 de zile, iar art. 278^1 din acelaşi cod limitează actele procurorului care pot fi atacate în faţa judecătorului la rezoluţiile şi ordonanţele de netrimitere în judecată.Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti – Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu încalcă dispoziţiile din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate de autorul excepţiei.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, deoarece nu aduc atingere prevederilor Legii fundamentale invocate de autorul excepţiei. Face trimitere în acest sens la deciziile Curţii Constituţionale nr. 322/2006, nr. 667/2007 şi nr. 904/2007.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 277 şi ale art. 278^1 din Codul de procedură penală. Din considerentele încheierii de sesizare şi din notele scrise ale autorului excepţiei reiese însă că acesta critică numai prevederile art. 277 şi ale art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, acestea din urmă fiind modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006. Prin urmare, Curtea urmează a se pronunţa doar asupra acestor texte de lege, care au următorul cuprins:– Art. 277: "Procurorul este obligat să rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire şi să comunice de îndată persoanei care a făcut plângerea modul în care a fost rezolvată.";– Art. 278^1 alin. 1: "După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă. Plângerea poate fi făcută şi împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu."În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi şi ale art. 21 alin. (1)-(3) referitoare la accesul liber la justiţie, precum şi a prevederilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei solicită, în realitate, completarea textelor de lege criticate, în sensul că art. 277 din Codul de procedură penală să prevadă sancţiunea pentru nerespectarea obligaţiei procurorului de a soluţiona plângerea în termen de 20 de zile, iar art. 278^ 1 alin. 1 din acelaşi cod să reglementeze posibilitatea atacării în faţa judecătorului nu numai a rezoluţiilor şi ordonanţelor de netrimitere în judecată, ci şi a altor acte ale procurorului, inclusiv a rezoluţiilor de începere a urmăririi penale. O asemenea solicitare nu intră însă în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 277 şi ale art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Michael Mullner în Dosarul nr. 13.565/301/2008 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 septembrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Oana Cristina Puică––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește