DECIZIE nr. 1.215 din 18 decembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Anita Schmidt în Dosarul nr. 1.818/62/2007 al Tribunalului Braşov Secţia civilă.La apelul nominal se prezintă consilierul juridic al Primăriei Comunei Tărlungeni – judeţul Braşov, doamna Eva Pîrvan szekely, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Partea prezentă susţine netemeinicia excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile de lege criticate prevăd un termen de decădere, cu toate consecinţele juridice ce decurg din nerespectarea lui.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 14 iunie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 1.818/62/2007, Tribunalul Braşov – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Anita Schmidt.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că textele de lege criticate instituie o discriminare între foştii proprietari ai imobilelor preluate abuziv care au depus notificările în vederea restituirii acestora în termenul legal, beneficiind în consecinţă de măsurile reparatorii, şi aceia care nu au respectat termenul. Acest fapt conduce, în opinia autorului excepţiei, şi la o încălcare a principiului constituţional al garantării şi ocrotirii proprietăţii private, afectând însăşi substanţa dreptului de proprietate. De asemenea, mai susţine că procedura administrativă instituită prin prevederile art. 21 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 10/2001 este o jurisdicţie specială administrativă facultativă, aşa cum rezultă din art. 21 alin. (4) din Legea fundamentală, astfel încât nerespectarea termenului de depunere a notificării nu ar trebui să constituie, în fapt, o negare a accesului liber la justiţie.Tribunalul Braşov – Secţia civilă apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege sunt constituţionale, deoarece exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, între care şi reglementarea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit.d) din Constituţie, ale art. 1 alin.(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 22 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, dispoziţii care au următorul conţinut: „(1) Persoana îndreptăţită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deţinătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului. În cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare imobil.[_](5) Nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent." … În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1) şi (4) privind accesul liber la justiţie şi caracterul facultativ şi gratuit al jurisdicţiilor speciale administrative şi ale art. 44 alin. (1) şi (2) referitoare la garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate şi a proprietăţii private.De asemenea, se mai invocă şi încălcarea prevederilor art. 1 paragraful 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 10/2001, Curtea constată că, asupra constituţionalităţii soluţiilor legislative consacrate de acestea, s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 50/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 13 martie 2007. Cu acel prilej, Curtea a reţinut, în esenţă, că, „potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, exercitarea dreptului de proprietate trebuie să se facă în limitele legii. Legiuitorul ordinar este aşadar competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea acestuia, instituind limitări rezonabile în valorificarea ca drept subiectiv garantat, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept”.De asemenea, Curtea a mai reţinut că dispoziţiile criticate se aplică în mod egal tuturor subiectelor de drept aflate în aceeaşi situaţie juridică, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit.d) şi al art. 147 alin.(4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Anita Schmidt în Dosarul nr. 1.818/62/2007 al Tribunalului Braşov – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 decembrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește