DECIZIE nr. 1.215 din 11 noiembrie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 alin. 2 din Codul familiei



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorMihaela Ionescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 alin. 2 din Codul familiei, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Solomon Tara Development" S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 2.519/99/2007 al Curţii de Apel Iaşi Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra cauzei. În acest sens, arată că autorul excepţiei a comunicat la dosar o cerere de acordare a unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător care să îndeplinească condiţiile necesare reprezentării sale în faţa Curţii Constituţionale.Curtea acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, având în vedere data încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale, se opune cererii autorului de acordare a unui termen.Curtea, deliberând, respinge cererea de acordare a unui termen, formulată de autorul excepţiei, având în vedere faptul Pentru Guvernul României Pentru Guvernul Republicii Ungare că, de la data sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate şi până la prezentul termen, acesta a avut suficient timp pentru angajarea unui apărător care să îndeplinească condiţiile necesare reprezentării în faţa Curţii.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 10 septembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 2.519/99/2007, Curtea de Apel Iaşi – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 alin. 2 din Codul familiei. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Solomon Tara Development" – S.R.L. din Iaşi în apelul declarat de către aceasta împotriva Sentinţei civile nr. 313 din 27 februarie 2008, pronunţată de Tribunalul Iaşi – Secţia civilă în Dosarul nr. 2.519/99/2007, prin care a fost admisă excepţia lipsei de interes a Societăţii Comerciale "Solomon Tara Development" – S.R.L. şi, pe cale de consecinţă, s-a respins acţiunea având ca obiect nulitatea unui contract de schimb.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că prevederile art. 35 alin. 2 din Codul familiei înlătură prezumţia mandatului tacit între soţi cu privire la actele de înstrăinare şi grevare a terenurilor şi construcţiilor ce fac parte din patrimoniul codevălmaş. Astfel, în lipsa acordului unuia dintre soţi, indiferent de cauza pentru care acesta nu poate fi obţinut, prerogativa dispoziţiei ce intră în conţinutul dreptului de proprietate nu poate fi exercitată. Consideră că imposibilitatea de a dispune de bunurile ce pot fi dobândite numai de unul dintre soţi, coroborată cu nulitatea oricăror convenţii care ar putea înlătura regimul coproprietăţii codevălmaşe a soţilor, aduc atingere substanţei dreptului de proprietate. Totodată, susţine că limitarea prezumţiei de mandat tacit între soţi pentru înstrăinarea de imobile nu îşi găseşte justificarea în existenţa unui interes general ce trebuie protejat.Curtea de Apel Iaşi – Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că sintagma "niciunul dintre soţi nu poate înstrăina şi nici greva un teren sau o construcţie ce face parte din bunurile comune decât dacă are consimţământul expres al celuilalt soţ" reprezintă, în fapt, o protecţie a dreptului de proprietate al soţului ce nu şi-a manifestat expres consimţământul la diminuarea patrimoniului comun, astfel încât o atare dispoziţie nu poate constitui o restrângere sau o încălcare a dreptului de dispoziţie.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 35 alin. 2 din Codul familiei sunt constituţionale. În acest sens, arată că acestea reprezintă o consecinţă a regulii comunităţii de bunuri a soţilor, de natură să ocrotească interesele soţului care nu şi-a manifestat expres consimţământul pentru înstrăinarea bunurilor imobile.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 35 alin. 2 din Codul familiei, republicat în Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, având următorul conţinut: "Oricare dintre soţi, exercitând singur aceste drepturi este socotit că are şi consimţământul celuilalt soţ. Cu toate acestea, niciunul dintre soţi nu poate înstrăina şi nici nu poate greva un teren sau o construcţie ce face parte din bunurile comune, dacă nu are consimţământul expres al celuilalt soţ."Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 20 relative la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Totodată, consideră că textul de lege criticat contravine şi dispoziţiilor art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la protecţia proprietăţii.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că art. 35 alin. 2 teza întâi din Codul familiei reglementează prezumţia de mandat tacit între soţi, teza a doua a aceluiaşi articol stabilind limitele acestuia în cazul actelor de dispoziţie cu privire la bunuri imobile, terenuri sau construcţii.Curtea observă că instituirea prezumţiei reglementate în teza întâi a textului de lege criticat are drept scop efectuarea cu mai multă uşurinţă a operaţiunilor juridice de către soţi în raporturile cu terţii de bună-credinţă. Totuşi, art. 35 alin. (2), în teza a doua, prevede expres o limitare a prezumţiei de mandat tacit în privinţa terenurilor sau a construcţiilor care, dacă fac parte din categoria bunurilor comune, nu vor putea fi înstrăinate sau grevate de niciunul dintre soţi fără consimţământul celuilalt.Curtea reţine că raţiunea instituirii unei asemenea limitări legale se justifică prin importanţa actelor juridice având un asemenea obiect, ce pot produce efecte însemnate privind comunitatea bunurilor. De aceea, valabilitatea unor astfel de acte juridice este condiţionată de existenţa consimţământului expres al ambilor soţi.Având în vedere toate acestea, Curtea constată că prevederile criticate dau expresie competenţei constituţionale a legiuitorului de a stabili conţinutul şi limitele dreptului de proprietate şi nu sunt de natură să contravină dispoziţiilor referitoare la proprietatea privată din Constituţie şi din actele internaţionale invocate. Curtea Constituţională a statuat în mod constant faptul că legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic legal pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, instituind limitări rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat.Totodată, reglementarea unor limitări ale mandatului tacit între soţi nu este contrară principiului proporţionalităţii, ci este în acord cu principiul egalităţii între soţi reglementat în alin. 1 al textului de lege criticat, potrivit căruia "soţii administrează şi folosesc împreună bunurile comune şi dispun tot astfel de ele".Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 alin. 2 din Codul familiei, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Solomon Tara Development" – S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 2.519/99/2007 al Curţii de Apel Iaşi – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Ionescu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește