DECIZIE nr. 1.214 din 29 septembrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 4, 6 şi 7 din Codul de procedură penală şi ale art. 254 şi 255 din Codul penal



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorOana Cristina Puică – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 4, 6 şi 7 din Codul de procedură penală şi ale art. 254 şi 255 din Codul penal, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Fredrick Furs" – S.R.L. din Suceava în Dosarul nr. 1.041/86/2008 al Curţii de Apel Suceava – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă Curţii că partea Ioan Baltag a transmis note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 4 februarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.041/86/2008, Curtea de Apel Suceava – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 4, 6 şi 7 din Codul de procedură penală şi ale art. 254 şi 255 din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Fredrick Furs" – S.R.L. din Suceava cu ocazia soluţionării recursului împotriva unei sentinţe penale prin care a fost respinsă plângerea împotriva unor acte ale procurorului de netrimitere în judecată pentru săvârşirea, printre altele, a infracţiunilor prevăzute de art. 254 şi 255 din Codul penal.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textele de lege criticate încalcă egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, libertatea individuală, condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi dreptul la un recurs efectiv, întrucât judecătorul verifică rezoluţia sau ordonanţa atacată doar pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate, persoana vătămată neputând solicita proba cu martori sau alte probe necesare unei juste soluţionări a cauzei. Face trimitere, în acest sens, la Cauza Grecu contra României, 2006. Mai arată că dispoziţiile art. 254 şi art. 255 din Codul penal încalcă şi Decizia-cadru 2003/568/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 22 iulie 2003 privind combaterea corupţiei în sectorul privat, deoarece reglementarea actuală nu e proporţională şi adecvată scopului urmărit, respectiv combaterea corupţiei.Curtea de Apel Suceava – Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile de lege criticate nu aduc atingere dispoziţiilor din Legea fundamentală şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate de autorul excepţiei. Arată că prevederile art. 23 din Constituţie nu au incidenţă în cauză. Consideră, totodată, că prin critica adusă dispoziţiilor art. 254 şi 255 din Codul penal, autorul excepţiei tinde, în realitate, la modificarea conţinutului constitutiv al infracţiunilor reglementate, respectiv a cuantumului pedepselor prevăzute de lege în cazul săvârşirii lor, ceea ce excedează limitelor controlului de constituţionalitate.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 278^1 alin. 4, 6 şi 7 din Codul de procedură penală şi ale art. 254 şi art. 255 din Codul penal sunt constituţionale, întrucât nu încalcă prevederile din Legea fundamentală invocate de autorul excepţiei. Mai arată că dispoziţiile art. 23 din Constituţie nu au incidenţă în cauza de faţă.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 4, 6 şi 7 din Codul de procedură penală, modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, precum şi prevederile art. 254 şi 255 din Codul penal, având următorul cuprins:– Art. 278^1 alin. 4, 6 şi 7 din Codul de procedură penală: "Persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum şi persoana care a făcut plângerea se citează. Neprezentarea acestor persoane, legal citate, nu împiedică soluţionarea cauzei. Când judecătorul consideră că este absolut necesară prezenţa persoanei lipsă, poate lua măsuri pentru prezentarea acesteia. […]La termenul fixat pentru judecarea plângerii, judecătorul dă cuvântul persoanei care a făcut plângerea, persoanei faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale şi apoi procurorului.Judecătorul, soluţionând plângerea, verifică rezoluţia sau ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.";– Art. 254 din Codul penal: "Fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.Fapta prevăzută în alin. 1, dacă a fost săvârşită de un funcţionar cu atribuţii de control, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.Banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul luării de mită se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.";– Art. 255 din Codul penal: "Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în modurile şi scopurile arătate în art. 254, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.Fapta prevăzută în alineatul precedent nu constituie infracţiune atunci când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mită.Mituitorul nu se pedepseşte dacă denunţă autorităţii fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea infracţiune.Dispoziţiile art. 254 alin. 3 se aplică în mod corespunzător, chiar dacă oferta nu a fost urmată de acceptare.Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat în cazurile arătate în alin. 2 şi 3."În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 23 referitoare la libertatea individuală şi ale art. 53 cu privire la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi ale art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului raportate la prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:I. În ceea ce priveşte critica adusă dispoziţiilor art. 254 şi 255 din Codul penal, autorul excepţiei urmăreşte, în realitate, modificarea cuantumului pedepselor prevăzute în cazul săvârşirii infracţiunilor de luare şi de dare de mită. O asemenea solicitare nu intră însă în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 254 şi 255 din Codul penal va fi respinsă ca inadmisibilă.II. Referitor la dispoziţiile art. 278^1 alin. 4, 6 şi 7 din Codul de procedură penală, acestea au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de critici similare. În acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 1.223 din 18 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 30 decembrie 2008, prin care Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor din Codul de procedură penală criticate, pentru considerentele acolo arătate.Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:I. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 254 şi 255 din Codul penal, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Fredrick Furs" – S.R.L. din Suceava în Dosarul nr. 1.041/86/2008 al Curţii de Apel Suceava – Secţia penală.II. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 4, 6 şi 7 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 septembrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Oana Cristina Puică–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește