DECIZIE nr. 1.211 din 18 decembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. 2 şi art. 52 alin. 2, 3 şi 5 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. 2 şi art. 52 alin. 2, 3 şi 5 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Emil Balaure în Dosarul nr. 20.832/99/2006 al Curţii de Apel Iaşi – Secţia penală.La apelul nominal se constată lipsa autorului excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent învederează Curţii că, la dosarul cauzei, autorul excepţiei a depus o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, motivată prin imposibilitatea de prezentare la acest termen.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii.Deliberând, Curtea respinge cererea, constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 156 din Codul de procedură civilă. Aceasta, întrucât Curtea a mai acordat un termen autorului excepţiei pentru pregătirea apărării.Cauza aflându-se în stare de judecată, Curtea acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 26 iunie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 20.832/99/2006, Curtea de Apel Iaşi – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. 2 şi art. 52 alin. 2, 3 şi 5 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Emil Balaure în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece împiedică recuzarea întregii instanţe de judecată şi, respectiv, recuzarea întregului complet de judecată. Autorul excepţiei arată că, în cauză, "toţi judecătorii de la instanţele de judecată din Iaşi s-au antepronunţat fără niciun fel de cercetare judecătorească", fiindu-i respinse în mod repetat cererile de ridicare a controlului judiciar şi a interdicţiei de a nu părăsi judeţul Iaşi, impuse "absolut nelegal", cu "scopul făţiş" de a-l împiedica să participe la procesele strămutate din Iaşi, şi cu favorizarea unor infractori.Curtea de Apel Iaşi – Secţia penală opinează că excepţia este neîntemeiată, întrucât "niciunul dintre textele de lege criticate nu contravin normelor prevăzute de art. 16, art. 21 şi art. 24 din Constituţie".În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, pentru aceleaşi considerente care fundamentează jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate. Modul de reglementare a cererii de recuzare împiedică tergiversarea soluţionării cauzei, asigurând soluţionarea acesteia într-un termen rezonabil.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 51 alin. 2 şi art. 52 alin. 2, 3 şi 5 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins:– art. 51 alin. 2: "Recuzarea se formulează oral sau în scris, cu arătarea pentru fiecare persoană în parte a cazului de incompatibilitate invocat şi a tuturor temeiurilor de fapt cunoscute la momentul recuzării. Cererea de recuzare poate privi numai pe acei judecători care compun completul de judecată.";– art. 52 alin. 2, 3 şi 5: "Examinarea declaraţiei de abţinere sau a cererii de recuzare se face de îndată, ascultându-se procurorul când este prezent în instanţă, iar dacă se găseşte necesar, şi părţile, precum şi persoana care se abţine sau a cărei recuzare se cere.[…]Când abţinerea sau recuzarea priveşte cazul prevăzut în art. 46 şi 49 alin. 1, instanţa, admiţând recuzarea, stabileşte care dintre persoanele arătate în menţionatele texte nu va lua parte la judecarea cauzei.[…]Când pentru soluţionarea abţinerii sau a recuzării nu se poate alcătui completul potrivit alin. 1, abţinerea sau recuzarea se soluţionează de instanţa ierarhic superioară. În cazul în care găseşte întemeiată abţinerea sau recuzarea şi, din cauza abţinerii sau recuzării, nu se poate alcătui completul de judecată la instanţa competentă să soluţioneze cauza, instanţa ierarhic superioară desemnează pentru judecarea cauzei o instanţă egală în grad cu instanţa în faţa căreia s-a formulat abţinerea sau recuzarea."Dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi cele ale art. 24 privind dreptul la apărare.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate nu aduc nicio atingere liberului acces la justiţie, dreptului părţilor la un proces echitabil şi nici dreptului la apărare. Dimpotrivă, reglementarea modului de formulare a cererilor de recuzare, realizată prin aceste texte de lege, are menirea de a asigura deplina realizare a drepturilor constituţionale invocate. Stabilind că "cererea de recuzare poate privi numai pe acei judecători care compun completul de judecată", legiuitorul a avut în vedere limitarea abuzului de drept şi a posibilităţilor de tergiversare a soluţionării cauzelor, în deplină concordanţă cu cerinţele dreptului la un proces echitabil.De altfel, reglementarea procedurii de soluţionare a cererilor de recuzare, în ansamblu, reflectă preocuparea legiuitorului pentru asigurarea celerităţii acestei proceduri, respectiv pentru soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, prin împiedicarea tergiversării acestora, corespunzător cerinţelor impuse de art. 21 din Legea fundamentală.Nu pot fi reţinute nici susţinerile privind încălcarea, prin aceleaşi texte de lege, a prevederilor art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi, deoarece art. 51 alin. 2 şi art. 52 alin. 2, 3 şi 5 din Codul de procedură penală se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei, fără nicio discriminare pe criterii arbitrare.În plus, Curtea constată că, prin criticile formulate, autorul excepţiei nu face decât să îşi exprime o serie de nemulţumiri cu privire la activitatea instanţelor judecătoreşti din Iaşi. Asemenea critici nu intră însă în competenţa de soluţionare a Curţii, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, […]”.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. 2 şi art. 52 alin. 2, 3 şi 5 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Emil Balaure în Dosarul nr. 20.832/99/2006 al Curţii de Apel Iaşi – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 decembrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește