DECIZIE nr. 1.202 din 13 decembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 şi art. 613^2 din Codul de procedură civilă



Acsinte Gaspar – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 şi 613^2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Daniel Condrea în Dosarul nr. 4.735/303/2007 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 26 iunie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 4.735/303/2007, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 518 şi 613^2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Daniel Condrea.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, în materia raporturilor de familie, măsurile grabnice prin care se dispune, în baza unei judecăţi sumare, întemeiate exclusiv pe aparenţe, evacuarea unuia dintre soţi din locuinţa comună pot produce efecte grave asupra vieţii de familie, soţul evacuat fiind pus în situaţia de a întrerupe legăturile părinteşti cu copilul minor. Astfel, arbitrariul măsurilor ce pot fi dispuse în cadrul procedurii ordonanţei preşedinţiale şi efectele nocive ale unor astfel de măsuri contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3), art. 27 alin. (1) şi art. 49 alin. (1), precum şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti – Secţia civilă apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul arată că ordonanţa preşedinţială este o reglementare specială, care asigură operativitatea procedurii de judecată şi executarea imediată a hotărârii judecătoreşti, în cazuri care impun adoptarea de măsuri urgente, cu caracter vremelnic. Dispoziţiile art. 581 şi 613^2 din Codul de procedură civilă nu aduc atingere prevederilor constituţionale invocate, astfel încât excepţia cu un atare obiect este neîntemeiată.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Cu toate că autorul excepţiei invocă neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 518 şi 613^2 din Codul de procedură civilă, dispoziţii cu care instanţa judecătorească sesizează Curtea Constituţională prin încheiere, din notele scrise depuse la dosar şi din susţinerile criticilor, precum şi din opinia instanţei referitoare la critica formulată rezultă că în realitate excepţia are ca obiect dispoziţiile art. 581 şi 613^2 din acelaşi cod. Dispoziţiile criticate au următorul conţinut:– Art. 581: "Instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.Cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe asupra fondului dreptului.Ordonanţa va putea fi dată şi fără citarea părţilor şi chiar atunci când există judecată asupra fondului. Judecata se face de urgenţă şi cu precădere. Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanţei se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare.Ordonanţa este vremelnică şi executorie. Instanţa va putea hotărî ca executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui termen.";– Art. 613^2: "Instanţa poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanţă preşedinţială, măsuri vremelnice cu privire la încredinţarea copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la alocaţia pentru copii şi la folosirea locuinţei."Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 27 alin. (1) referitoare la inviolabilitatea domiciliului şi reşedinţei şi art. 49 alin. (1) privitoare la protecţia copiilor şi a tinerilor. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul persoanei la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 613^2 din Codul de procedură civilă, în cadrul procedurii de soluţionare a cererii de divorţ, instanţa poate adopta măsuri vremelnice cu privire la încredinţarea copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la alocaţia pentru copii şi la folosirea locuinţei. Asupra măsurilor enumerate, instanţa învestită cu cererea de desfacere a căsătoriei se pronunţă prin ordonanţă preşedinţială, în condiţiile art. 581 din Codul de procedură civilă. Aceste dispoziţii instituie o procedură specială, prin care se pot dispune unele măsuri cu caracter vremelnic, a căror urgenţă este justificată de necesitatea evitării prejudicierii unor drepturi sau interese legitime. Prin urmare, se creează posibilitatea pentru cel vătămat într-un drept legitim ca în anumite condiţii, expres şi limitativ prevăzute de lege, să se adreseze justiţiei în cazuri grabnice, pentru păstrarea dreptului care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.Or, această posibilitate recunoscută părţilor interesate nu aduce atingere dreptului la garantarea proprietăţii private şi nici nu creează premisele unei violări a domiciliului sau reşedinţei, aşa cum consideră autorul excepţiei, ci reprezintă exclusiv o garanţie a asigurării echilibrului între persoane cu interese contrare, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime.În ceea ce priveşte conformitatea textelor legale criticate cu dispoziţiile constituţionale care consacră dreptul la un proces echitabil, Curtea constată că dispoziţiile art. 581 şi 613^2 din Codul de procedură civilă nu conţin nicio prevedere prin care s-ar aduce atingere dreptului persoanei de a beneficia de o judecată echitabilă, publică şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege. Totodată, posibilitatea atacării cu recurs a ordonanţei preşedinţiale sau a contestării executării acesteia, posibilitate prevăzută de art. 582 din Codul de procedură civilă, constituie un argument în plus în favoarea deplinei respectări a dreptului la un proces echitabil.De altfel, Curtea observă că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 581 din Codul de procedură civilă s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 396 din 5 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.160 din 8 decembrie 2004, constatând netemeinicia criticilor formulate.În ceea ce priveşte susţinerile autorului excepţiei referitoare la încălcarea art. 49 alin. (1) din Constituţie privitoare la protecţia copiilor şi a tinerilor, Curtea reţine că dispoziţiile art. 613^2 din Codul de procedură civilă nu cuprind o enumerare limitativă a măsurilor ce pot fi luate pe calea ordonanţei preşedinţiale până la soluţionarea divorţului. Astfel, instanţa învestită cu cererea de ordonanţă preşedinţială prin care s-a solicitat încredinţarea copiilor minori se poate pronunţa şi asupra cererii formulate de celălalt soţ de a i se încredinţa să aibă legături personale cu copiii, aşa încât acesta să poată să îşi exercite drepturile şi îndatoririle pe care le presupune creşterea, educaţia şi instruirea lor. Prin urmare, şi critica cu un atare obiect este lipsită de temei constituţional.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art.11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 şi art. 613^2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Daniel Condrea în Dosarul nr. 4.735/303/2007 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 decembrie 2007.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește