DECIZIE nr. 1.202 din 11 noiembrie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 2, art. 5 alin. (1), art. 16, art. 18 alin. (1), (5) şi (7), precum şi ale art. 24 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 2, art. 5 alin. (1), art. 16, art. 18 alin. (1), (5) şi (7), precum şi ale art. 24 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, excepţie ridicată de Gabriela Julieta Poghircă în Dosarul nr. 42.563/3/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile art. 1, art. 2, art. 5 alin. (1), art. 16, art. 18 alin. (1), (5) şi (7), precum şi ale art. 24 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 sunt neconstituţionale în raport cu prevederile art. 1 şi ale art. 16 din Constituţie, precum şi ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 şi, ca neîntemeiată, a celorlalte prevederi legale, considerând că textele legale criticate nu încalcă niciunul din textele constituţionale invocate de autorul excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 25 februarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 42.563/3/2007, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 2, art. 5 alin. (1), art. 16, art. 18 alin. (1), (5) şi (7), precum şi ale art. 24 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005, excepţie ridicată de Gabriela Julieta Poghircă în cauza ce are ca obiect judecarea cererii de anulare a unui act administrativ, formulată de autorul excepţiei.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 1, art. 2, art. 5 alin. (1), art. 16, art. 18 alin. (1), (5) şi (7), precum şi ale art. 24 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 contravin prevederilor art. 1, art. 16 alin. (1), art. 26 alin. (1), art. 41 alin. (2), art. 47, art. 49 şi art. 53 din Constituţie, pentru următoarele motive:– art. 1 din ordonanţa de urgenţă instituie, pentru acordarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului, o perioadă aleatorie de 12 luni, anterior naşterii copilului, fără a lua în consideraţie şi alte perioade anterioare. Totodată, acelaşi articol prevede o indemnizaţie pentru creşterea copilului de 800 RON, mult mai mare decât salariul minim garantat la acea dată, "ceea ce duce la concluzia că este mai avantajos să faci copii decât să munceşti";– art. 1 alin. (2) lit. f) favorizează persoanele care au avut contract de asigurare socială, faţă de cele care au cotizat în sistemul public de pensii pe bază de contract de muncă;– art. 5 alin. (1) care prevede că pot beneficia de indemnizaţie oricare dintre părinţii fireşti ai copilului "este contra naturii", deoarece copilul are nevoie în mod natural de mamă;– art. 16 şi 18 din ordonanţa de urgenţă sunt neconstituţionale, întrucât condiţionează plata de către stat a asigurărilor de sănătate, inclusiv dreptul la pensie, de îndeplinirea condiţiilor pentru primirea indemnizaţiilor prevăzute de prezenta reglementare;– art. 24 alin. (2) din ordonanţa de urgenţă, conform căruia drepturile reglementate de actul normativ în discuţie se acordă şi persoanelor care, până la 31 octombrie 2006, au realizat în sistemul public de pensii perioade de stagiu de cotizare de cel puţin 10 luni în ultimele 12 luni anterioare datei naşterii copilului, încalcă dispoziţiile art. 16 din Constituţie.Tribunalul Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia este întemeiată în parte, în ceea ce priveşte condiţionarea acordării indemnizaţiei de creştere a copilului în vârstă de până la 2 ani de faptul realizării în ultimul an dinaintea naşterii copilului, timp de 12 luni, a veniturilor supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Se instituie astfel o situaţie defavorabilă persoanelor care au întâmpinat discontinuităţi în realizarea veniturilor impozabile. Pentru aceleaşi considerente, se apreciază ca întemeiată critica art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005, legiuitorul recunoscând vechimea în muncă doar persoanelor care îndeplinesc condiţiile art. 1 din ordonanţa de urgenţă.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se arată că principiul egalităţii şi al nediscriminării nu au semnificaţia introducerii unei uniformizări a soluţiilor legislative.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 1, art. 2, art. 5 alin. (1), art. 16, art. 18 alin. (1), (5) şi (7), precum şi ale art. 24 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.008 din 14 noiembrie 2005, aprobată prin Legea nr. 7/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 17 ianuarie 2007. Dispoziţiile alin. (1) al art. 1 din ordonanţa de urgenţă au fost modificate prin Legea nr. 257/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 746 din 4 noiembrie 2008, dispoziţii care urmează să-şi producă efectele începând cu data de 1 ianuarie 2009.Textele legale criticate reglementează aspecte legate de condiţiile în care persoanele pot beneficia de concediu pentru creşterea copilului de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum şi de o indemnizaţie lunară. Totodată, prevăd că perioada în care o persoană beneficiază de drepturile acordate de prezenta ordonanţă este asimilată stagiului de cotizare în vederea stabilirii drepturilor prevăzute de Legea nr. 19/2000, precum şi a indemnizaţiilor de asigurări sociale de sănătate.Prevederile constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cele ale art. 1 referitoare la statul român, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 26 alin. (1) referitoare la viaţa intimă, familială şi privată, ale art. 41 alin. (2) privind munca şi protecţia socială a muncii, ale art. 47 referitor la nivelul de trai, ale art. 49 referitoare la protecţia copiilor şi a tinerilor, precum şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:Critica potrivit căreia prevederile art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 condiţionează acordarea concediului pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum şi a unei indemnizaţii lunare în cuantum de 800 lei de realizarea timp de 12 luni de venituri profesionale supuse impozitului pe venit în ultimul an anterior naşterii copilului, nu este o problemă de control al constituţionalităţii legii, ci de politică legislativă. Organul legislativ poate hotărî, în limitele prevăzute în Constituţie, asupra conţinutului reglementărilor legale şi oportunităţii adoptării acestora. De asemenea, criticile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 şi ale art. 24 alin. (2) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă privesc aceleaşi aspecte. Parlamentul, în temeiul art. 61 alin. (1) din Constituţie, ţinând seama de realităţile social-economice şi demografice ale ţării, este singurul îndreptăţit să stabilească o altă perioadă, mai mare sau mai mică de 12 luni, în vederea acordării concediului pentru creşterea copilului şi a unei indemnizaţii lunare, ori acordarea unui alt cuantum reprezentând indemnizaţia lunară.În legătură cu susţinerea că alin. (2) lit. f) al art. 1 din ordonanţa de urgenţă prevede că în calculul celor 12 luni prevăzute la alin. (1) se includ şi perioadele în care persoanele "au realizat în sistemul public de pensii, anterior datei intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, perioade de stagiu de cotizare pe bază de contract de asigurare socială", Curtea reţine că aceasta este o opţiune a legiuitorului, şi nu o discriminare.Referitor la critica de neconstituţionalitate a art. 5 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă, care prevede că "de indemnizaţia şi stimulentul prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă beneficiază, opţional, oricare dintre părinţii fireşti ai copilului", Curtea constată că este neîntemeiată. Acest text de lege este o aplicaţie a dispoziţiilor art. 48 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora familia se întemeiază pe egalitatea între soţi şi pe dreptul şi îndatorirea ambilor părinţi de a asigura creşterea şi educaţia copiilor.În legătură cu susţinerea autorului excepţiei referitoare la neconstituţionalitatea prevederile art. 16 şi art. 18 alin. (1), (5) şi (7) din ordonanţa de urgenţă, Curtea reţine, de asemenea, că aceasta nu poate fi primită. Asimilarea perioadei în care o persoană beneficiază de drepturile prevăzute la art. 1, respectiv la art. 2 din ordonanţa de urgenţă, stagiului de cotizare în vederea stabilirii drepturilor prevăzute de Legea nr. 19/2000, precum şi condiţionarea contribuţiei de asigurări sociale de sănătate de îndeplinirea condiţiilor pentru plata indemnizaţiei nu încalcă dispoziţiile art. 53 din Constituţie. Legiuitorul, prin aceste reglementări, nu a restrâns exercitarea unor drepturi sau a unor libertăţi, ci doar a extins perioada în care o persoană beneficiază de drepturile prevăzute la art. 1, respectiv art. 2 din ordonanţa de urgenţă.Având în vedere cele de mai sus, Curtea observă că prevederile constituţionale ale art. 1, ale art. 26 alin. (1), ale art. 41 alin. (2), ale art. 47 şi ale art. 49 nu sunt incidente în cauză, întrucât nu au nicio legătură cu criticile de neconstituţionalitate ale autorului excepţiei.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 2 şi art. 24 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, excepţie ridicată de Gabriela Julieta Poghircă în Dosarul nr. 42.563/3/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1), art. 16 şi art. 18 alin. (1), (5) şi (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta____________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește