DECIZIE nr. 1.199 din 13 decembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 183 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal



Acsinte Gaspar – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 183 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Croi Victoriţa” – S.R.L. din Dorneşti, Judeţul Suceava, în Dosarul nr. 7.011/1/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Secţia de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 21 iunie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 7.011/1/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 183 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Croi Victoriţa” – S.R.L. din Dorneşti, Judeţul Suceava, cu prilejul soluţionării recursului declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Suceava, în calitate de mandatară a Comisiei pentru Autorizarea Antrepozitelor Fiscale şi Importatorilor de Produse Accizabile Supuse Marcării din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, împotriva Sentinţei civile nr. 63 din 22 martie 2006 a Curţii de Apel Suceava Secţia comercială, precum şi a Încheierii din 25 ianuarie 2006 a aceleaşi instanţe, pronunţate în Dosarul nr. 2.948/com/2005.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat, care instituie obligaţia de a depune o garanţie în cazul producţiei, transformării şi deţinerii de produse accizabile, precum şi pentru circulaţia acestor produse îngrădeşte accesul liber al persoanelor la activitatea economică.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, având în vedere că, potrivit art. 45 din Constituţie, accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora sunt garantate în condiţiile în care acestea au loc în condiţiile legii.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituţional, nefiind contrar dispoziţiilor din Legea fundamentală invocate de autorul excepţiei. De asemenea, arată că extinderea dispoziţiilor legale criticate la alte situaţii, neprevăzute în text, în sensul adăugirii în cuprinsul acestuia a unor reglementări, aparţine competenţei exclusive a organului legislativ.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 183 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, modificată prin Legea nr. 343/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 1 august 2006.Textul de lege criticat are următoarea redactare:– Art. 183 alin. (1) lit. a): "Orice antrepozitar autorizat are obligaţia de a îndeplini următoarele cerinţe:a) să depună la autoritatea fiscală competentă, dacă se consideră necesar, o garanţie, în cazul producţiei, transformării şi deţinerii de produse accizabile, precum şi o garanţie obligatorie pentru circulaţia acestor produse, în condiţiile stabilite prin norme." … Autorul excepţiei consideră că acest text de lege este contrar dispoziţiilor art. 45 din Constituţie privind libertatea economică.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textul de lege criticat reprezintă o transpunere exactă a dispoziţiilor art. 13 ale Titlului II din Directiva 92/12/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind regimul general al produselor supuse accizelor şi privind deţinerea, circulaţia şi monitorizarea acestor produse, dispoziţii ce instituie una dintre obligaţiile ce revin antrepozitarului autorizat în vederea desfăşurării activităţii acestuia constând în depunerea unei garanţii în cazul producţiei, transformării şi deţinerii de produse accizabile, precum şi pentru circulaţia acestor produse.Autorul excepţiei consideră că această obligaţie îngrădeşte accesul liber la o activitate economică, micşorând patrimoniul agentului economic, fără a-i aduce acestuia niciun beneficiu în schimb.Curtea reţine că, potrivit art. 45 din Constituţie, accesul liber la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora sunt garantate în măsura în care acestea au loc în condiţiile stabilite de lege. Legiuitorul este în drept, aşadar, să stabilească conţinutul şi limitele exercitării acestui drept, inclusiv prin instituirea unor obligaţii care nu sunt subordonate întotdeauna obţinerii unui beneficiu de către persoana care desfăşoară activitatea economică, aşa cum pretinde autorul excepţiei, ci urmăresc protejarea unui interes general care vizează buna desfăşurare a activităţii economice în ansamblul său.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 183 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Croi Victoriţa” – S.R.L. din Dorneşti, Judeţul Suceava, în Dosarul nr. 7.011/1/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 decembrie 2007.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește