DECIZIE nr. 1.197 din 24 septembrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 394 alin. 1 lit. e) şi alin. 4 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 394 alin. 1 lit. e) şi alin. 4 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Vasile Gîtu în Dosarul nr. 1.235/110/2009 al Tribunalului Bacău – Secţia penală.La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 9 martie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.235/110/2009, Tribunalul Bacău – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 394 alin. 1 lit. e) şi alin. 4 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Vasile Gîtu în dosarul de mai sus.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 129, deoarece vizează numai hotărârile definitive care au soluţionat fondul cauzei. Aşa fiind, hotărârile care, deşi definitive şi irevocabile, nu au vizat fondul litigiului sunt exceptate de la control pe calea revizuirii, chiar dacă în virtutea art. 278^1 din Codul de procedură penală s-au emis sentinţe care, în opinia autorului, nu se pot concilia.Tribunalul Bacău – Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 394 alin. 1 lit. e) şi alin. 4 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Cazurile de revizuire, care au următorul conţinut: "Revizuirea poate fi cerută când: […]e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia. […] … În cazul prevăzut la lit. e), toate hotărârile care nu se pot concilia sunt supuse revizuirii."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta nu se întemeiază pe contrarietatea dispoziţiilor legale atacate cu prevederile ori principiile constituţionale, ci vizează aspecte ce ţin de domeniul autorităţii legiuitoare, în sensul modificării şi completării prevederilor legale. O omisiune de reglementare de felul aceleia invocate de către autorul excepţiei nu ar putea fi remediată pe calea contenciosului constituţional, deoarece, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta se pronunţă „fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.Pe de altă parte, critica autorului excepţiei vizează şi aspecte ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii. Or, problema supusă controlului a fost soluţionată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite în şedinţa din 19 martie 2007, când, prin Decizia nr. XVII, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 17 iulie 2008, a admis recursul în interesul legii şi a stabilit că cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive pronunţate în temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. a) şi b) din Codul de procedură penală este inadmisibilă. În acest sens, statuând cu valoare de principiu, a fost admis ulterior un alt recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că o cerere de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 din Codul de procedură penală este inadmisibilă. [Decizia nr. LX (60) din 24 septembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 30 iulie 2008].Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 394 alin. 1 lit. e) şi alin. 4 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Vasile Gîtu în Dosarul nr. 1.235/110/2009 al Tribunalului Bacău – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 septembrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește