DECIZIE nr. 1.194 din 30 septembrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 222, art. 282, art. 286-288 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, ale art. 73-75 şi art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, ale art. 164 din Codul de procedură civilă şi ale art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorBenke Karoly – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 222, art. 282, art. 286-288 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, ale art. 73-75 şi art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, ale art. 164 din Codul de procedură civilă şi ale art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom” – S.A. Bucureşti în Dosarul nr. 1.941/116/2008 al Tribunalului Călăraşi – Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 16 noiembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.941/116/2008, Tribunalul Călăraşi – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 222, art. 282, art. 286-288 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, ale art. 73-75 şi art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, ale art. 164 din Codul de procedură civilă şi ale art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom” – S.A. Bucureşti într-o cauză având ca obiect pretenţii băneşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că soluţia actuală consacrată de legiuitorul român este într-o vădită contradicţie cu litera şi spiritul Constituţiei prin aceea că încalcă egalitatea în faţa legii a unităţii şi a salariaţilor, care presupune egalitatea de arme juridice utilizate în conflictele de muncă, încalcă dreptul de apărare al unităţii, al cărui exerciţiu nu poate fi restrâns. În situaţia de faţă, legiuitorul încalcă Legea fundamentală când impune ca în cazul conflictelor numite "de interese" partenerii de dialog social să fie exclusiv sindicatele, iar în cazul conflictelor numite "de muncă" aceşti parteneri să nu mai aibă niciun rol, fiind imposibil pentru unitate să îi atragă în cadrul procesual al proceselor declanşate de salariaţi. Aşadar, clasificarea pe care o face legiuitorul nu trebuie să dea naştere în practica rezolvării conflictelor de muncă la inegalităţi ori inechităţi între unitate şi salariaţi. Faţă de această evidenţă, autorul excepţiei critică dispoziţiile legale pentru că impun o diferenţiere abruptă şi arbitrară de regim juridic între conflictele de interese şi cele de drepturi. Rolul sindicatelor în rezolvarea conflictelor de drepturi reliefează incoerenţa legislativă. Inadaptarea la realitatea socială este dublată de incoerenţa legislativă a consacrării unor soluţii diferite pentru "subipoteza conflictelor de drepturi". De asemenea, faptul că prevederile art. 164 din Codul de procedură civilă lasă la aprecierea instanţei posibilitatea conexării cauzelor şi nu obligă la luarea unei astfel de măsuri, ceea ce ar conduce la o economie de timp şi de cheltuieli, precum şi la o judecată unitară este de natură să aducă atingere dreptului la apărare.Prin urmare, dispoziţiile legale criticate încalcă, în opinia autorului, principiul efectivităţii juridice, iar menţinerea lor în legislaţia actuală reprezintă o incoerenţă legislativă în privinţa calităţii procesuale a sindicatelor referitor la rezolvarea conflictelor de drepturi şi, în acelaşi timp, vatămă, în esenţă, dreptul la apărare şi la un proces echitabil.Tribunalul Călăraşi – Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 222, art. 282, art. 286-288 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, ale art. 73-75 şi 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 164 din Codul de procedură civilă şi ale art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 5 februarie 2003, având următorul cuprins:– Art. 222 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii:"La cererea membrilor lor, sindicatele pot să îi reprezinte pe aceştia în cadrul conflictelor de drepturi.";– Art. 282 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii:"Pot fi părţi în conflictele de muncă:a) salariaţii, precum şi orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligaţii în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă; … b) angajatorii – persoane fizice şi/sau persoane juridice -, agenţii de muncă temporară, utilizatorii, precum şi orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfăşurată în condiţiile prezentului cod; … c) sindicatele şi patronatele; … d) alte persoane juridice sau fizice care au această vocaţie în temeiul legilor speciale sau al Codului de procedură civilă."; … – Art. 286 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii:"(1) Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de muncă se judecă în regim de urgenţă.(2) Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 15 zile. … (3) Procedura de citare a părţilor se consideră legal îndeplinită dacă se realizează cu cel puţin 24 de ore înainte de termenul de judecată."; … – Art. 287 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii:"Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare.";– Art. 288 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii:"Administrarea probelor se face cu respectarea regimului de urgenţă, instanţa fiind în drept să decadă din beneficiul probei admise partea care întârzie în mod nejustificat administrarea acesteia.";– Art. 73 din Legea nr. 168/1999:"Cererile pot fi formulate de cei ale căror drepturi au fost încălcate, după cum urmează:a) măsurile unilaterale de executare, modificare, suspendare sau încetare a contractului de muncă, inclusiv deciziile de imputare sau angajamentele de plată a unor sume de bani, pot fi contestate în termen de 30 de zile de la data la care cel interesat a luat cunoştinţă de măsura dispusă; … b) constatarea nulităţii unui contract individual sau colectiv de muncă poate fi cerută de părţi pe întreaga perioadă în care contractul respectiv este în fiinţă; … c) constatarea încetării unui contract colectiv de muncă poate fi cerută până la încheierea unui nou contract colectiv de muncă; … d) plata despăgubirilor pentru pagubele cauzate şi restituirea unor sume care au format obiectul unor plăţi nedatorate pot fi cerute de salariaţi în termen de 3 ani de la data producerii pagubei."; … – Art. 74 din Legea nr. 168/1999:"(1) Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de drepturi se judecă în regim de urgenţă.(2) Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 10 zile. … (3) Părţile sunt legal citate, dacă citaţia le-a fost înmânată cel puţin cu o zi înaintea judecării."; … – Art. 75 din Legea nr. 168/1999:"În cazul în care sunt contestate măsuri unilaterale dispuse de unitate, aceasta are obligaţia ca, până la prima zi de înfăţişare, să depună dovezile în baza cărora a luat măsura respectivă.";– Art. 77 din Legea nr. 168/1999:"(1) În cazul în care judecata continuă, administrarea probelor se va face cu respectarea regimului de urgenţă al judecării conflictelor de drepturi.(2) Instanţa poate să decadă din beneficiul probei admise partea care întârzie nejustificat administrarea acesteia."; … – Art. 164 din Codul de procedură civilă:"Părţile vor putea cere întrunirea mai multor pricini ce se află înaintea aceleiaşi instanţe sau instanţe deosebite, de acelaşi grad, în care sunt aceleaşi părţi sau chiar împreună cu alte părţi şi al căror obiect şi cauză au între dânsele o strânsă legătură.Întrunirea poate fi făcută de judecător chiar dacă părţile nu au cerut-o.Dosarul va fi trimis instanţei mai întâi învestită, afară numai dacă amândouă părţile cer trimiterea lui la una din celelalte instanţe.Când una din pricini este de competenţa unei instanţe, şi părţile nu o pot înlătura, întrunirea se va face la acea instanţă.";– Art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003:"În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1) organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul român, art. 9 privind sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, art. 40 alin. (1) privind dreptul de asociere, art. 41 alin. (5) privind munca şi protecţia socială a muncii şi art. 53 alin. (1) şi (2) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate de acelaşi autor şi cu o motivare identică. Astfel, spre exemplu, prin Decizia nr. 705 din 25 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 28 iunie 2010, Curtea a stabilit că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 222 şi art. 282 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, ale art. 73 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă şi ale art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 este inadmisibilă, întrucât aspectele invocate în motivarea excepţiei reprezintă, în realitate, probleme de interpretare şi aplicare a legii, ce sunt de competenţa instanţelor de judecată, iar nu a instanţei de contencios constituţional.De asemenea, Curtea a reţinut că eventualele necorelări de ordin legislativ dintre dispoziţiile Legii nr. 168/1999 şi cele ale Legii nr. 53/2003 – Codul muncii nu pot forma obiect al controlului de constituţionalitate şi nici nu pot fi invocate drept argument în sprijinul susţinerii neconstituţionalităţii unor reglementări. Examinarea acestora nu intră în sfera de competenţă a Curţii Constituţionale, ci în competenţa exclusivă a Parlamentului de a interveni pe calea unor modificări, completări sau abrogări pentru a asigura ordinea juridică necesară.Cu privire la dispoziţiile art. 286-288 din Codul muncii şi ale art. 74, 75 şi 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, Curtea Constituţională, prin aceeaşi decizie, a constatat că dispoziţiile menţionate sunt constituţionale, întrucât acestea sunt norme care stabilesc o procedură specială, derogatorie, privind termenele de judecată şi modalitatea administrării probelor în cazul judecării cererilor referitoare la conflictele de muncă. Modalitatea în care au fost reglementate aceste dispoziţii este o opţiune a legiuitorului, care a avut în vedere instituirea unei proceduri simple şi urgente, adaptată raporturilor de muncă şi exercitării dreptului la muncă. Regulile de procedură prevăzute de aceste dispoziţii se aplică în mod echitabil atât angajatorilor, cât şi angajaţilor, fără a fi favorizată o categorie sau alta.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 164 din Codul de procedură civilă, cu acelaşi prilej Curtea a stabilit că acestea nu contravin prevederilor constituţionale invocate, ele reglementând norme de procedură a căror interpretare şi aplicare revin instanţelor de judecată.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să conducă la schimbarea jurisprudenţei Curţii, şi având în vedere identitatea de raţionament, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:I. Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 222, art. 282 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, art. 73 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă şi ale art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom” – S.A. Bucureşti în Dosarul nr. 1.941/116/2008 al Tribunalului Călăraşi – Secţia civilă.II. Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286-288 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, ale art. 74, art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă şi ale art. 164 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 septembrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Benke Karoly–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește