DECIZIE nr. 1.194 din 13 decembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2) şi ale art. 2 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004



Acsinte Gaspar – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorClaudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2) şi ale art. 2 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Costin Ţugui în Dosarul nr. 23.486/2/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspund părţile Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, prin expert parlamentar cu delegaţie depusă la dosar, şi Emilian Vasile Cutean, lipsind atât autorul excepţiei, cât şi celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul părţilor prezente, pentru a-şi exprima susţinerile în legătură cu excepţia de neconstituţionalitate.Ambele părţi prezente, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece apreciază că textele legale criticate nu contravin normelor constituţionale invocate.Având cuvântul asupra excepţiei de neconstituţionalitate, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a acesteia ca neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 1 iunie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 23.486/2/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2) şi ale art. 2 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepţia a fost ridicată de Costin Ţugui într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui recurs împotriva unei sentinţe şi constatarea, în consecinţă, a nelegalităţii Decretelor prezidenţiale nr. 1.168/2004 şi nr. 1.169/2004, suspendarea executării acestor acte, precum şi acordarea de daune morale şi materiale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din cererea de recurs în cadrul căreia a invocat prezenta excepţie, autorul acesteia susţine că textele de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece conţin termenii "interes legitim" şi "din oficiu", care "nu sunt explicaţi juridic corect în lege în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20 alin. (1), art. 29 alin. (1), art. 31 alin. (1) şi (2), art. 51 alin. (1) şi (4), art. 52, art. 64 alin. (4), art. 70 alin. (1) şi (2), art. 94 lit. a) şi ale art. 100 alin. (2) din Constituţie".Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece «reglementarea "interesului legitim" ca o condiţie de admisibilitate a acţiunii în contencios administrativ nu contravine Legii fundamentale, care, chiar în art. 21 alin. (1), prevede că "orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime"».Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul susţine că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 este, potrivit art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, inadmisibilă, întrucât autorul excepţiei nu se înscrie în niciuna dintre ipotezele prevăzute de aceste texte, el apreciind că un act administrativ poate fi atacat oricând, în mod preventiv, chiar dacă nu i-a produs vătămări. Mai mult, acesta nici nu formulează motive de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile contestate, ci doar invocă în acest sens numeroase texte din Constituţie. Totodată, este indicată jurisprudenţa prin care Curtea Constituţională a constatat constituţionalitatea prevederilor legale criticate, de exemplu, deciziile nr. 507/2004, nr. 39/2005, nr. 371/2006 şi nr. 63/2007.În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Guvernul apreciază că este neîntemeiată, întrucât aceste texte, care definesc semnificaţia unor termeni şi expresii, nu au implicaţii sub aspect constituţional.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2) şi ale art. 2 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt constituţionale. Aceasta, deoarece textele de lege criticate nu operează discriminări contrare principiului egalităţii consacrat de art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, normele juridice cuprinse fiind aplicabile deopotrivă tuturor cetăţenilor aflaţi în situaţii identice, şi nici nu încalcă prevederile art. 52 din Legea fundamentală, întrucât reprezintă tocmai o modalitate de valorificare a dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică de a obţine recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2) şi ale art. 2 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificată şi completată prin Legea nr. 262/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textele legale criticate au, în prezent, următoarea redactare:– Art. 1 – Subiectele de sesizare a instanţei: "(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public.(2) Se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept. " … Art. 2 alin. (1) lit. b) şi alin. (2): "(1) În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: (…) b) autoritate publică-orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităţilor publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.(2) Se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal." … Autorul excepţiei consideră că textele de lege menţionate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, ale art. 20 alin. (1) referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte, ale art. 29 alin. (1) cu privire la neîngrădirea libertăţii gândirii şi a opiniilor, precum şi a libertăţii credinţelor religioase, ale art. 31 alin. (1) şi (2) referitoare la dreptul la informaţie, ale art. 51 alin. (1) şi (4) privind dreptul de petiţionare, ale art. 52 consacrate dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 64 alin. (4) referitoare la organizarea internă a fiecărei Camere a Parlamentului, ale art. 70 privind mandatul deputaţilor şi al senatorilor, ale art. 94 lit. a) referitor la atribuţia Preşedintelui României de a conferi decoraţii şi titluri de onoare şi ale art. 100 alin. (2) privind actele Preşedintelui.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată următoarele:Dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt neconstituţionale, în opinia autorului, deoarece cuprind termenul „interes legitim”, fără ca acesta să fie „corect explicat juridic” în cuprinsul legii şi în conformitate cu normele fundamentale invocate.Curtea constată că astfel de susţineri nu au natura unor reale critici de neconstituţionalitate, ci reprezintă, eventual, aprecieri vagi, generale ale autorului excepţiei, care nu pot fi, însă, primite de Curtea Constituţională. Chiar dacă autorul excepţiei indică numeroase prevederi constituţionale pretins a fi încălcate, acesta nu evidenţiază în ce constă, în concret, pretinsa contrarietate a textelor de lege criticate. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările trimise Curţii Constituţionale, pe lângă faptul că trebuie să fie făcute în formă scrisă, ele trebuie să fie şi motivate. Mai mult, autorul excepţiei vizează, în susţinerile sale, aspecte ce ţin de o anumită interpretare a textului dedus controlului şi critică o pretinsă lipsă de reglementare, o lacună legislativă, abordată din perspectiva acestei interpretări personale. Sub acest aspect, însă, jurisprudenţa Curţii Constituţionale este constantă, statornicind lipsa sa de competenţă de a se substitui legiuitorului cu prilejul rezolvării unor excepţii de neconstituţionalitate al căror obiect priveşte lacune legislative ori în cazul unor reglementări legale despre care se pretinde că ar fi incomplete ori nesatisfăcător redactate. În acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 159 din 10 noiembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 4 februarie 1999.Faţă de toate aceste împrejurări, Curtea constată că, în temeiul art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din legea criticată, Curtea constată că acestea definesc termeni precum "autoritate publică" sau "act administrativ unilateral" sub aspectul asimilării acestuia cu refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere sau cu lipsa răspunsului autorităţii publice în termenul legal. Textele de lege atacate nu conţin norme ce ar putea afecta drepturile constituţionale pretins a fi încălcate, astfel că, sub acest aspect, critica de neconstituţionalitate este nefondată.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:I. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Costin Ţugui în Dosarul nr. 23.486/2/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.II. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 decembrie 2007.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește