DECIZIE nr. 1.193 din 24 septembrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87, 88 şi 90 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87, 88 şi 90 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, excepţie ridicată de Radu Stan în Dosarul nr. 259/36/2009 al Curţii de Apel Constanţa – Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei şi asistat de apărătorul ales, domnul Ionel Oprişan din cadrul Baroului Giurgiu, cu delegaţie la dosar.Cauza se află în stare de judecată.Apărătorul ales al autorului excepţiei solicită admiterea excepţiei, arătând că, din punctul său de vedere, ar trebui ca mandatul de arestare a unui cetăţean român pentru o faptă comisă pe teritoriul altui stat să fie emis de autorităţile române. Autorul excepţiei nu mai are nimic de adăugat.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 2 martie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 259/36/2009, Curtea de Apel Constanţa – Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 87, 88 şi 90 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, excepţie ridicată de Radu Stan în dosarul de mai sus.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16, 17, art. 19 alin. (2), art. 21 alin. (3), art. 23 alin. (1) şi (2) şi art. 24, deoarece creează o situaţie de inegalitate între persoanele puse în situaţia de a fi arestate. În lipsa oricărui mijloc de control din partea statului asupra valabilităţii ordinului de încarcerare şi cu privire la garanţiile în ceea ce priveşte echitatea procedurilor în urma cărora acesta a fost emis, dreptul cetăţenilor români la un proces echitabil, dreptul la apărare şi dreptul la libertate şi siguranţa persoanei sunt golite de conţinut, fiind eliminată totodată prezumţia de nevinovăţie şi nesocotită chiar suveranitatea statului român în materie penală.Curtea de Apel Constanţa – Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie arată că prevederile legale răspund normelor constituţionale şi celor europene adoptate de România.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei prin avocat, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 87 referitoare la Condiţii speciale de executare de către autorităţile române a unui mandat european de arestare, art. 88 referitoare la Motive de refuz al executării şi art. 90 referitoare la Procedura de executare a mandatului european de arestare din Legea nr. 302/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 1 iulie 2004, aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 224/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 21 iunie 2006, şi prin Legea nr. 222/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 10 noiembrie 2008.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autoritatea judecătorească română chemată să execute un mandat european de arestare poate hotărî asupra predării, dar nu poate să se pronunţe cu privire la temeinicia măsurii preventive sau a hotărârii judecătoreşti pronunţate în statul solicitant. Contestarea temeiniciei acesteia, deci a hotărârii judecătoreşti pronunţate într-un stat membru al Uniunii Europene, se va face în statul în care s-a emis hotărârea respectivă, unde persoana solicitată va beneficia de toate garanţiile procesuale existente.Aşa fiind, Curtea constată că protecţia invocată de autorul excepţiei nu poate fi convertită într-o cauză de impunitate pentru faptele antisociale comise pe teritoriul unui stat străin, judecătorul român hotărând asupra arestării persoanei solicitate în temeiul legii, numai după ce a verificat, în prealabil, dacă au fost respectate condiţiile necesare referitoare la emiterea mandatului, şi nicidecum nu se pronunţă cu privire la temeinicia urmăririi sau condamnării dispuse de autoritatea străină ori asupra oportunităţii arestării. În caz contrar, s-ar aduce atingere principiului referitor la recunoaşterea reciprocă a hotărârilor penale. Totodată, este de semnalat că nu poate fi pus semnul egalităţii între privarea de libertate dispusă ca urmare a emiterii unui mandat european de arestare şi cea dispusă ca urmare a emiterii unui mandat de arestare preventivă emis de judecătorul român în condiţiile Codului de procedură penală.De asemenea, măsura arestării provizorii dispusă în vederea predării către un stat membru al Uniunii Europene constituie o măsură privativă de libertate temporară, în acord cu art. 23 alin. (2) din Constituţia României, care satisface pe deplin exigenţele constituţionale prevăzute de art. 21 şi 24, partea având la îndemână toate garanţiile procesuale specifice unui proces echitabil, sens în care poate invoca unul dintre motivele de refuz al executării, are dreptul de a fi informată cu privire la conţinutul mandatului european de arestare, are dreptul de a fi audiată şi asistată de un apărător ales sau numit din oficiu, are dreptul la un interpret dacă nu înţelege ori nu vorbeşte limba română şi are posibilitatea de a formula recurs împotriva hotărârii referitoare la arestare etc.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87, 88 şi 90 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, excepţie ridicată de Radu Stan în Dosarul nr. 259/36/2009 al Curţii de Apel Constanţa – Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 septembrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește