DECIZIE nr. 1.192 din 11 noiembrie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (9) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorClaudia-MargaretaKrupenschi – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (9) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Vasile Nistor în Dosarul nr. 20.208/3/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 6 mai 2008, pronunţată în Dosarul nr. 20.208/3/2007, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (9) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată şi completată.Excepţia a fost ridicată de Vasile Nistor într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect obligaţia de a face.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că textul de lege criticat, potrivit căruia, la soluţionarea cererilor în contencios administrativ, reprezentantul Ministerului Public are posibilitatea de a participa, în orice fază a procesului, ori de câte ori apreciază că acest lucru este necesar, contravine art. 16 alin. (1), art. 24 alin. (1) şi art. 131 alin. (1) din Constituţie. Astfel, beneficiază de participarea în proces a procurorului doar persoana vătămată în drepturile sale, în care acţiunea este introdusă direct de către Ministerul Public, creându-se o discriminare între cetăţeni sub aspectul apărării drepturilor şi libertăţilor acestora, rol ce revine, potrivit art. 131 din Constituţie, Ministerului Public. Autorul excepţiei apreciază că în prezenta cauză sunt aplicabile considerentele şi soluţia pronunţate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 65 din 25 ianuarie 2007, prin care a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (9) din Legea nr. 554/2004, care, în redactarea de la acea vreme, prevedea că cererile în contencios administrativ se soluţionează fără participarea procurorului. În plus, autorul excepţiei apreciază că textul de lege criticat este neconstituţional şi sub aspectul interpretării date de către instanţa de judecată care a respins cererea sa de participare a reprezentantului Ministerului Public.Tribunalul Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat nu împiedică exercitarea de către reprezentantul Ministerului Public a rolului său constituţional conferit de art. 131 din Legea fundamentală.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 1 alin. (9) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (9) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, dispoziţii modificate prin art. I pct. 2 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textul de lege criticat are următorul conţinut:– Art. 1 alin. (9): "(9) La soluţionarea cererilor în contencios administrativ, reprezentantul Ministerului Public poate participa, în orice fază a procesului, ori de câte ori apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor."Autorul excepţiei consideră că prima teză a textului de lege citat încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1), potrivit cărora cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, ale art. 24 alin. (1), care garantează dreptul la apărare, şi ale art. 131 alin. (1), care consacră rolul Ministerului Public de reprezentant al intereselor generale ale societăţii şi de apărător al ordinii de drept, precum şi al drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:În esenţă, autorul excepţiei critică dispoziţiile art. 1 alin. (9) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 datorită caracterului dispozitiv al acestora. În opinia sa, participarea reprezentantului Ministerului Public la soluţionarea cererilor în contencios administrativ ar trebui să fie prevăzută în mod obligatoriu, imperativ, şi să nu fie lăsată la aprecierea acestuia, deoarece, în acest caz, sunt încălcate normele constituţionale ale art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, ale art. 24 alin. (1), privind dreptul la apărare, precum şi ale art. 131 alin. (1), referitoare la rolul Ministerului Public. Autorul excepţiei invocă, de asemenea, Decizia nr. 65 din 25 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 13 februarie 2007, prin care Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (9) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, deoarece textul de lege criticat prevedea expres că cererile în contencios administrativ se soluţionează fără participarea procurorului.Curtea constată că, în actuala reglementare, art. 1 alin. (9) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 prevede posibilitatea participării reprezentantului Ministerului Public la soluţionarea cererilor în contencios administrativ, în orice fază a procesului, ori de câte ori apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. Prin urmare, textul criticat reflectă în planul legii organice conţinutul normativ al art. 131 alin. (1) din Constituţie, care consacră rolul Ministerului Public de reprezentant al intereselor generale ale societăţii şi de apărător al ordinii de drept, precum şi al drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, şi nu poate constitui, aşadar, o încălcare a acestuia, astfel cum susţine autorul excepţiei. Pe de altă parte, nici considerentele care au condus la declararea ca neconstituţionale, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 65 din 25 ianuarie 2007, a prevederilor art. 1 alin. (9) teza întâi din Legea nr. 554/2004 (în redactarea de la acea vreme) nu pot fi invocate în prezenta cauză, deoarece o interdicţie expresă a legii nu poate avea aceleaşi efecte juridice ca şi o normă dispozitivă, care reglementează o prerogativă sau o posibilitate. Dacă în vechea redactare textul de lege interzicea în mod expres participarea procurorului la soluţionarea cererilor în contencios administrativ, în prezent textul de lege nu interzice, ci, dimpotrivă, reglementează posibilitatea participării acestuia, în orice fază a procesului, dacă natura cauzei o cere, în sensul că sunt puse în discuţie interese generale ale societăţii, ordinea de drept, precum şi drepturi sau libertăţi ale cetăţenilor, astfel încât să se impună participarea reprezentantului Ministerului Public, conform rolului său constituţional.Cât priveşte criticile de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea art. 16 alin. (1) şi a art. 24 alin. (1) din Legea fundamentală, Curtea constată că nici acestea nu pot fi reţinute. Absenţa procurorului la soluţionarea unei cereri în contencios administrativ nu poate fi privită ca o discriminare a persoanei vătămate atât timp cât criteriul după care reprezentantul Ministerului Public apreciază să participe la soluţionarea unei asemenea cereri este unul obiectiv, ce ţine de natura cauzei şi de implicarea interesului general al societăţii, al ordinii publice sau al drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, şi nu unul subiectiv, aleatoriu, care să aibă vreo legătură cu persoana vătămată sau cu alte părţi din proces.Referitor la invocarea art. 24 alin. (1) din Constituţie, Curtea Constituţională reţine că absenţa sau participarea procurorului Ministerului Public la soluţionarea unei cauze de contencios administrativ nu constituie o garanţie specifică a exercitării dreptului la apărare, astfel că acest text fundamental nu are incidenţă în cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (9) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Vasile Nistor în Dosarul nr. 20.208/3/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi____________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește