DECIZIE nr. 1.190 din 13 decembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate



Acsinte Gaspar – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, excepţie ridicată de Belvoncsik Jurai (Juraj) şi Maruska Lubomir în Dosarul nr. 3.431/2004 al Tribunalului Cluj – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.De asemenea, se prezintă traducătorul autorizat de limba slovacă, doamna Virginia Elena Mehedinţeanu.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 12 iunie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 3.431/2004, Tribunalul Cluj – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, excepţie ridicată de Belvoncsik Jurai (Juraj) şi Maruska Lubomir în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 23 alin. (12) referitoare la stabilirea şi aplicarea pedepselor numai în condiţiile şi temeiul legii, deoarece dispoziţiile legale criticate nu stabilesc "o limită minimă şi maximă a pedepsei".Tribunalul Cluj – Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi că, dimpotrivă, dispoziţiile legale criticate reprezintă o consacrare a principiului constituţional invocat.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece nu se poate susţine că într-un asemenea caz s-ar ajunge la situaţia aplicării unei pedepse în alte limite ori condiţii decât cele legale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 29 ianuarie 2003, care au următorul conţinut:– Art. 7: "(1) Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorii excepţiei, pornind de la raţiuni evidente de interpretare şi aplicare a legii penale, consideră că textul legal criticat contravine principiului constituţional potrivit căruia "Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii". După cum se poate observa, prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 incriminează fapta de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional ori fapta de a adera sau sprijini un astfel de grup. Aşa fiind, scopul grupului infracţional este acela de a comite fapte antisociale incriminate ca atare în Codul penal ori în legi speciale, prin aceasta legiuitorul răspunzând nevoilor societăţii şi având în acest sens, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, deplina libertate de reglementare.Nu poate fi primită critica avansată de autorii excepţiei, deoarece, dimpotrivă, Parlamentul, prin art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a reglementat o specie de infracţiune subordonată unei categorii infracţionale de gen anume determinate şi pentru care a stabilit atât o limită minimă, cât şi una maximă. În plus, alin. (2) al art. 7 stabileşte şi criteriile de individualizare a pedepsei în anumite situaţii, dar aceasta se face tot potrivit legii.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, excepţie ridicată de Belvoncsik Jurai (Juraj) şi Maruska Lubomir în Dosarul nr. 3.431/2004 al Tribunalului Cluj – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 decembrie 2007.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește