DECIZIE nr. 1.189 din 13 decembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 63 alin. 2 din Codul de procedură civilă



Acsinte Gaspar – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 63 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie invocată de Societatea Comercială "Studio Global" – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 12.803/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă Curţii că autoarea excepţiei a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 14 mai 2007, pronunţată în Dosarul nr. 12.803/302/2006, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 63 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie invocată de Societatea Comercială "Studio Global" – S.R.L. din Bucureşti în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este neconstituţional, întrucât permite instanţei ca, dispunând disjungerea cererii de chemare în garanţie, să creeze o situaţie nefavorabilă pentru pârâta-reclamantă, căreia i s-ar periclita în acest mod poziţia procesuală şi i s-ar diminua dreptul la apărare şi la un proces echitabil. Este astfel "destabilizată" şi egalitatea părţilor, întrucât reclamanta-pârâtă este lăsată să-şi susţină cererea de chemare în judecată şi apărarea sa aşa cum apreciază, pe când pârâta-reclamantă este împiedicată să folosească toate apărările pe care le consideră necesare. În plus, se mai arată că lipsa unei căi de atac separate împotriva încheierii prin care instanţa dispune disjungerea aduce o gravă atingere dreptului la apărare.Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât art. 63 alin. 2 din Codul de procedură civilă nu aduce atingere prevederilor constituţionale invocate de autoarea excepţiei.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia egalităţii în drepturi, în care s-a statuat în mod constant că egalitatea în drepturi nu înseamnă uniformitate. Arată că soluţia disjungerii, în ipoteza prevăzută de reglementarea criticată, asigură soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autoarea excepţiei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 63 alin. 2 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia, "Când judecarea cererii principale ar fi întârziată prin chemarea în garanţie, instanţa poate dispune despărţirea ei spre a fi judecate deosebit."Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 24 privind dreptul la apărare. Se invocă, totodată, prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.Astfel, instituirea, prin textul de lege criticat, a regulii potrivit căreia, în situaţia în care chemarea în garanţie determină întârzierea judecăţii, instanţa poate dispune disjungerea celor două cereri spre a fi judecate separat, are drept scop soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, în deplin acord cu exigenţele impuse de dreptul la un proces echitabil. Această soluţie legislativă nu încalcă egalitatea în drepturi, întrucât nu instituie nicio discriminare pe criterii arbitrare între persoanele vizate în ipoteza sa. De asemenea, reglementarea criticată nu îngrădeşte sub niciun aspect posibilitatea părţilor de a formula apărările pe care le consideră necesare, astfel încât nu sunt încălcate nici prevederile art. 24 din Legea fundamentală.De altfel, din examinarea susţinerilor autoarei excepţiei se constată că acestea vizează modul de aplicare a art. 63 alin. 2 din Codul de procedură civilă în cauza dedusă judecăţii. Astfel, toate argumentele formulate sunt în sprijinul susţinerii sale, în sensul că, în speţă, cererea de disjungere a cererii de chemare în garanţie nu ar trebui admisă de instanţa de judecată, întrucât, în acest fel, s-ar aduce atingere drepturilor fundamentale invocate, iar autoarea excepţiei (pârâtă-reclamantă în cauză) nu ar mai avea posibilitatea de a-şi formula o apărare corespunzătoare. Asemenea critici nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, ci a instanţei de judecată, singura în măsură să decidă cu privire la disjungerea cererii de chemare în garanţie în cauza dedusă judecăţii, cu luarea în considerare a tuturor împrejurărilor care particularizează această cauză.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 63 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie invocată de Societatea Comercială "Studio Global" – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 12.803/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 decembrie 2007.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent,Marieta Safta–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește