DECIZIE nr. 1.187 din 6 noiembrie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b), e) şi f) din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere şi a perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere şi organizarea timpului de muncă al lucrătorilor mobili în transportul rutier de mărfuri şi persoane



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b), e) şi f) din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere şi a perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere şi organizarea timpului de muncă al lucrătorilor mobili în transportul rutier de mărfuri şi persoane, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Nicomagna” – S.R.L. în Dosarul nr. 8.726/212/2007 al Tribunalului Constanţa – Secţia comercială, contencios-administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, deoarece Curtea Constituţională nu are competenţa de a se pronunţa asupra unor dispoziţii legale care nu mai sunt în vigoare.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 23 aprilie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 8.726/212/2007, Tribunalul Constanţa – Secţia comercială, contencios-administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b), e) şi f) din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2002, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Nicomagna” – S.R.L. în cauza ce are ca obiect judecarea plângerii contravenţionale formulate de autorul excepţiei.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b), e) şi f) din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2002 sunt neconstituţionale în raport cu prevederile art. 23 alin. (12) şi art. 45 din Constituţie. Din criticile prezentate în motivarea excepţiei rezultă că autorul acesteia arată că sancţiunea cu amendă contravenţională este aplicabilă operatorului de transport, iar nu conducătorului auto, în raport cu unele dintre obligaţiile acestuia prevăzute la art. 10 din ordonanţă. Totodată, consideră că prin sancţionarea unor fapte faţă de care societatea comercială nu poate avea calitatea de contravenient se afectează activitatea economică a persoanei juridice.Tribunalul Constanţa – Secţia comercială, contencios-administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, dispoziţiile legale criticate fiind justificate de raportul de prepuşenie existent între operatorul auto şi angajatul acestuia.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că, textul de lege criticat nemaifiind în vigoare, excepţia este inadmisibilă.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b), e) şi f) din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere şi a perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere şi organizarea timpului de muncă al lucrătorilor mobili în transportul rutier de mărfuri şi persoane, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 2 februarie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 466/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 837 din 25 noiembrie 2003, astfel cum au fost modificate aceste dispoziţii prin articolul unic pct. 9 din Legea nr. 335/2005 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 55/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere şi a perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.101 din 7 decembrie 2005.În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia apreciază că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 23 alin. (12) privind libertatea individuală şi ale art. 45 privind libertatea economică.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:Anterior sesizării Curţii Constituţionale, Ordonanţa Guvernului nr. 17/2002 a fost abrogată prin art. 13 din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 16 august 2007, fără ca soluţia legislativă criticată să fi fost preluată de noua reglementare. Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, pot forma obiect al controlului de constituţionalitate numai legile şi ordonanţele în vigoare ori dispoziţiile dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare.În consecinţă, având în vedere că dispoziţia legală criticată nu mai este în vigoare, în cauză devin incidente dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate fiind inadmisibilă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b), e) şi f) din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere şi a perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere şi organizarea timpului de muncă al lucrătorilor mobili în transportul rutier de mărfuri şi persoane, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Nicomagna” – S.R.L. în Dosarul nr. 8.726/212/2007 al Tribunalului Constanţa – Secţia comercială, contencios-administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 noiembrie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește